Buna ziua ,
Ma numesc Ionel , sunt pensionar militar pe caz de boala si la trecerea in rezerva in luna ianuarie 2011 , am beneficiat in baza art. 20 , alin. 1 , anexa VII , din Legea 284 / 2010 , de ajutoare la trecerea in rezerva , ajutoare calculate avand ca baza de calcul , salariul la data schimbarii pozitiei de activitate (respectiv salariul din luna decembrie 2010 - micsorat cu 25 % fata de cel din iunie 2010 - ), exact asa cum prevede legea . Intrebarea mea este , daca , as putea cere in instanta calculul ajutoarelor avand ca baza de calcul salariul din iunie 2010 inainte sa fie micsorat cu 25 % , tanand cont de cate controverse s-au iscat pe marginea legalitatii acestei legi de micsorare a salariului bugetarilor . Va multumesc anticipat !
Ok......multumesc frumos pentru raspuns .......dar acest lucru il stiam , am subliniat faptul ca am fost platit conform legii avand ca baza de calcul salariul la data schimbarii pozitiei de activitate.........ideea era daca pot ataca in instanta faptul ca acest salariul mi-a fost micsorat cu 25 % incepand cu iunie 2010.....acest lucru fiind cel controversat .
Pe mine ma interesa daca puteti sa-mi dati niste repere juridice vis-a-vis de aceasta cauza , respectiv legi la care sa pot face referire pentru a scoate in evidenta problema mea si daca aceasta ar putea reprezenta o cauza in instanta si cam ce sanse de reusita as avea . Multumesc frumos pentru consiliere !
In primul rand , trebuie actionat in instanta pentru recuperarea celor 25% ... daca castigati litigiul , atunci trebuie sesizat angajatorul pentru a va recalcula ajutorul oferit oentru trecerea in rezerva , fie actionat in instanta in caz de refuz.
Astfel , prin actiunea promovata solicitati instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea angajatorului la plata diferentei dintre salariile cuvenite potrivit raportului de serviciu si salariile platite efectiv; sa plateasca sumele susmentionate, actualizate cu rata inflatiei de la data scadentei fiecareia si pana la data platii efective a sumelor datorate.
Motivati cererea invocand urmatoarele aspecte:
- reducerea unilaterala a salariului brut cu 25%, in temeiul dispozitiilor art.1 din Legea nr.118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar, incalca prevederile Declaratiei Universale a Drepturilor Omului si pe cele ale art.1 alin.1 din Primul protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ratificata de Romania prin Legea nr.30/18 mai 1994, care privesc protectia proprietatii.
- potrivit dispozitiilor art.20 din Constitutia Romaniei, intitulat „Tratatele internationale privind drepturile omului”: „Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte. Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.”
- constatarea Curtii Constitutionale a Romaniei, in cuprinsul deciziilor nr.872/25 iunie 2010 si nr.874/25 iunie 2010, ambele publicate in M.Of. nr.433/28 iunie 2010, ca Legea nr.118/2010 nu incalca dispozitiile Constitutiei Romaniei, nu impiedica instantele de judecata sa faca aplicarea dispozitiilor art.20 din legea fundamentala si sa dea prioritate pactelor si tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Romania este parte.
In ceea ce priveste prevederile internationale privitoare la drepturile fundamentale ale omului care au fost incalcate prin reducerea salariilor bugetarilor cu 25%, invocati:
- art.17 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului: „1. Orice persoana are dreptul la proprietate, atat singura, cat si in asociatie cu altii.; 2. Nimeni nu poate fi lipsit in mod arbitrar de proprietatea sa.”
- art.1 din Primul protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ratificata de Romania prin Legea nr.30/18 mai 1994: „Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international. Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor.”
- Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg s-a pronuntat in nenumarate randuri, chiar si impotriva Romaniei, in sensul ca si dreptul de creanta reprezinta un „bun” in sensul art.1 din Primul protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, daca este suficient de bine stabilit pentru a fi exigibil sau daca salariatul poate pretinde ca a avut cel putin o „speranta legitima” de a il vedea concretizat (jurisprudenta CEDO : Hotararea din 15 februarie 2007 in cauza Bock si Palade impotriva Romaniei – cererea nr.21740/02; Hotararea din 1 decembrie 2005 in Cauza Societatea Comerciala „Masinexportimport Industrial Group” impotriva Romaniei, publicata in M. Of. nr. 682 din 9 august 2006; Hotararea din 23 februarie 2006 in Stere si altii impotriva Romaniei, publicata in M. Of. nr. 600 din 30 august 2007; Hotararea din 21 februarie 2008 in cauza Driha impotriva Romaniei – cererea nr.29556/02; Hotararea din 6 decembrie 2007 in cauza Beian impotriva Romaniei – cererea nr.30658/05; etc.).
In Hotararea din 15 iunie 2010 in cauza Muresanu impotriva Romaniei (cererea nr.12821/05), Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg s-a pronuntat in mod expres in sensul ca salariul reprezinta un „bun” in sensul art.1 alin.1 din Primul protocol.
Asadar, salariul la care angajatii au dreptul in baza contractelor individuale de munca sau a raportului de serviciu , reprezinta un „bun” in sensul art.1 alin.1 din Primul protocol aditional la Conventie.