Epigrama :)

Epigrame de Marian Grigore Dobreanu – Tg-Jiu - 2

Aceeaşi Mărie:
Tutunul fără de pereche
La chioşcuri e din nou prezent:
E tot mahorca noastră veche
Dar azi e botezată... Kent.

Vis de copil:
Ce-ai vrea, fetiţa mea bălaie,
Să-ţi pună Moşul Nicolae,
În cizmuliţa de la uşă?
- Păi, să-mi aducă... o mătuşă!

Lasă-mă să te las:
Sunt fericit de nu mai pot
De când tutunul l-am lăsat:
Deşi-s subţire, slab de tot,
M-ar fi lăsat tutunul... lat.

Glasul pământului:
Acesta este drumul drept,
Vă rog, mă credeţi pe cuvânt,
Căci fumu-l trageţi voi, în piept,
Iar el vă trage... în pământ.

Unui medic epigramist
Dilema asta mă separă
ªi mă apropie de tine:
Când doctorul mă face bine,
Epigramistul mă omoară!

„Românul e născut poet”
Trăim un secol de păcat,
De misticisme şi eresuri.
Ce vremuri grele-am apucat!
De sărăcie... scriem versuri!

Ospitalitate la ţară
Casa-i albă străluceşte,
Florile stârnesc aleanul,
Dar din peisaj lipseşte
Chiar Măria Sa ţăranul

Săracului
Ca tot românul sunt sărac
ªi-acum de foame sunt lihnit,
M-aţi prinde şi cu mâţa-n sac
De n-ar fi sacul găurit!

Unui prieten visator

Poti sa traiesti cu capu-n nori
Si pletele zburdand in vant.
Dar tre' sa ai picioarele
Infipte bine in pamant.

După multă vreme, am simțit nevoia să scriu niște versuri.Mi-ar fi plăcut să fie o epigramă, însă nu aș fi putut ,,povesti,, totul în patru versuri. Povestea are ca personaj pe Corina Maran și pe mine. Anunțând-o că voi merge în Timișoara peste o lună, la o conferință, Corina s-a bucurat enorm și s-a oferit să mă cazeze.Unde? veți afla:)
Desigur, prietenia noastră este atât de veche și de frumoasă, și s-a legat chiar aici, pe avocatnet. Iar acum are șanse să fie transpusă în realitate.

Acum a trecut și vara
Grațios și-a tras cortina
Toamnă e, și-n Timișoara
Merg să o văd pe Corina,


Ea se bucură enorm
Și nu mai are răbdare
Și, a zis că de cazare,
Să n-am grija unde dorm.

Chiar este precum un vis
Ce-l visez în astă toamnă
De Corina, am mai scris,
E prin excelență-o doamnă.

Eu, nu vreau să deranjez
Mai simțită sunt defel
Și i-am zis că mă cazez
Mai degrabă la hotel,

Nu c-aș vrea să epatez
Sau c-aș fi pretențioasă
Vreau să stau cu ea în casă
Dar nu și să înnoptez.

Însă am în gât un nod
Și mi s-a-nceșoțat retina
Fiindcă amica mea, Corina,
M-a poftit să dorm în pod.

Chiar în pod, o-ntreb mirată
Nu ar fi mai bine-n stradă?
Însă ea, cum e titrată
Mi-a zis să-l numesc mansardă.

Acesta este un pamflet, scris de dragul întâmplării.Mai există o alternativă la pod, respectiv mansardă, la un respectabil hotel pe care-l deține :)
Corina, abia aștept :thumbup:

Cristina, mi s-a facut pielea de crocozaur! Merci mult!

Gand la gand cu bucurie!
(cred ca e telepatie)

Big hug!