Eliberare la fractie

Potrivit art. 59 alin. 1 si 2 Cod penal, un condamnat poate beneficia de liberare conditionata daca a executat o anumita fractie din pedeapsa, daca a fost staruitor în munca, disciplinat si a dat dovezi temeinice de îndreptare, tinându-se seama si de antecedentele penale.


Cum potrivit art. 59 Cod penal, condamnatul dobândeste vocatie efectiva la liberare conditionata numai în momentul în care a executat fractiunea de pedeapsa stabilita în mod obligatoriu de lege, pâna la acest moment este inutila orice analiza asupra conduitei condamnatului avuta pe parcursul executarii pedepsei cu referire la disciplina si dovezi temeinice de îndreptare.


În calculul fractiunilor de pedeapsa prevazute în alin. 1 se tine seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerata, potrivit legii, ca executata pe baza muncii prestate. În acest caz însa, liberarea conditionata nu poate fi acordata înainte de executarea efectiva a cel putin jumatate din durata pedepsei când aceasta nu depaseste 10 ani si a cel putin doua treimi când pedeapsa este mai mare de 10 ani.


Cererea poate fi introdusa de catre condamnat si adresata instantei, care, tinand cont si de referatul Comisiei de propuneri din cadrul penitenciarului, decide fie acordarea liberarii conditionate, fie respingerea cererii. De asemenea, este posibil ca instanta sa fie sesizata de catre Comisia de propunere din penitenciar, atunci cand aceasta considera ca sunt indeplinite conditiile acordarii liberarii conditionate. In nici unul din cazuri, instanta nu e obligata sa dispuna liberarea conditionata.