Buna tuturor,
Nici nu stiu cum sa incep, astfel incat sa ma fac inteleasa si in cateva randuri sa cuprind toate ideile ce imi trec prin cap...
Am 27 ani si lucrez de la 19 ani intr-un domeniu ce nu are legatura cu avocatura. Cu multa perseverenta, rabdare si ambitie am ajuns pe un post ce imi ofera satisfactii materiale, insa, parca lipseste ceva..."prima dragoste"...adica dreptul, facultatea pe care am terminat-o.
Acum va veti intreba de ce nu am continuat dupa terminarea facultatii. Ei bine, nu am avut posibilitati materiale. Nu ma puteam intretine fara un servici platit cu atat mai mult ca faceam naveta in Bucuresti, iar parintii nu ma puteau sustine.
In timpul facultatii am incercat sa ma angajez ca practicant la un cabienet de avocatura, insa nu am gasit nici unul care sa ma plateasca, chiar si cu un salariu foarte mic suficient cat sa pot face naveta.
Revin la problemele din prezent. Imi dorec sa dau la barou. Am ambitia sa iau totul de la capat, sa invat, sa ma dedic si sa ma sustin financiar (macar pe perioada stagiaturii) insa, nu e cam tarziu? Ce sansa mai am in fata tinerilor absolventi sa gasesc un cabinet cu care sa semnez un contract pe perioada stagiaturii? Este varsta un impediment?
Sotul ma sustine, stie ce mult ar insemna pentru mine acest lucru, insa nu imi pod da seama daca nu cumva este o nebunie sa renunt la experienta acumulata in domeniul in care activez si intru intr-un domeniu in care, sincer, nu cunosc decat teorie.
Voi, ca si avocati cu experienta, cum priviti un om care la aproape 28 ani, vrea sa intre in bransa?
Am nevoie de sfaturile voastre si va multumesc pentru timpul pe care mi l-ati acordat, citind acest mesaj.