Cesiunea de creanţă este o modalitate de transmitere a obligaţiilor în formă convenţională, prin care
un creditor (cedent) transmite o creanţă a sa unei alte persoane (cesionar), debitorul creanţei fiind obligat faţă de cesionar, odată cu îndeplinirea formalităţilor de opozabilitate a acestei operaţiuni, fără a i se cere consimţământul.
Cesiunea de creanţă odată investită cu formulă executorie reprezintă un titlu executoriu supus executării silite. Debitorul cedat are la îndemână împotriva cesionarului, toate mijloacele de apărare pe care le putea opune cedentului, pe altă cale procesuală specifică contestării executării, a cărei nulitate se poate constata pe alte căi.
Notificând cesiunea de creanţă debitorului cedat, înainte de plata datoriei, acesta devine obligat faţă de cesionar, pentru valoarea nominală a creanţei, păstrând natura şi garanţiile acesteia.
" A " are datorie la " B " si " B " are datorie la " C".
B devine
creditor cedent , C devine
creditor cesionar, iar A devine
debitorul cedat.
Fiindcă B,care are de încasat de la A o creanţă, îi cedează acestă creanţă lui C, faţă de care este obligat la rândul lui , pentru ca acesta, C, să o încaseze în locul lui, urmărind ca în acest fel să se stingă datoria lui faţă de C.
Toate părţile contractului de cesiune apar în acelaşi contract, dacă nu mă înşel.