BA DIN CONTRA.Uite ce a decis CEDO:
CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI
SECÞIUNEA A DOUA
HOTÃRÂRE
ASUPRA ADMISIBILITÃÞII
cererii nr. 24057/03 prezentatã de Pompiliu BOTA contra României
.....................................................
.......................................................
.....................................................
MOTIVE
1. Invocând articolul 11 din Convenþie, reclamantul pretexteazã, pe de o parte, cã dizolvarea asociaþiei „Bonis Potra” nu a respectat dreptul sãu la libertatea de a se asocia ºi, pe de altã parte, cã obligaþia de a fi membru al Uniunii Avocaþilor din România pentru a-ºi putea exercita profesia de avocat pune obstacol libertãþii sale de asociere, prin aceea cã ea implicã dreptul de a nu se asocia.
2. Reclamantul susþine cã eventualul transfer, dupã lichidarea judiciarã, al bunurilor asociaþiei „Bonis Potra” cãtre alte persoane juridice conduce la violarea articolului 1 al Protocolului nr. 1 al Convenþiei.
3. Reclamantul se plânge totodatã de caracterul pretins inechitabil al procedurilor de la Judecãtoria Deva, Tribunalul judeþean Hunedoara ºi Curtea Constituþionalã. El invocã articolul 6 § 1 al Convenþiei.
Cu privire la procedura de la Judecãtoria Deva, el evidenþiazã în mod deosebit:
cã în cursul audierii din 28 octombrie 2002, asociaþiei „Bonis Potra” i s-a refuzat dreptul de a fi reprezentatã de un avocat;
cã în perioada 30 septembrie 28 noiembrie 20002, asociaþia nu a avut acces la dosarul 42/2002 de la Judecãtoria Deva referitor la înscrierea sa la registrul asociaþiilor ºi fundaþiilor, deoarece acest dosar se pare cã a fost trimis la Parchet în vederea introducerii recursului în anulare împotriva hotãrârii judecãtoreºti din 5 august 2002.
Cât priveºte procedura de la Tribunalul Judeþean Hunedoara, el se plânge:
de faptul cã hotãrârea din 25 noiembrie 2003 a fost emisã în absenþa unui reprezentant al asociaþiei „Bonis Potra”;
de lipsa de imparþialitate a unui judecãtor din completul de judecatã care a emis hotãrârea din 25 noiembrie 2003, întrucât fiul acestuia se pare cã este avocat ºi membru al Uniunii.
Referitor la procedura de la Curtea Constituþionalã, el invocã o pretinsã lipsã de imparþialitate a unui judecãtor care se pare c-ar fi fost ºi el avocat ºi membru al Uniunii.
În fine, reclamantul se plânge de o pretinsã lipsã de imparþialitate a Procurorului General care a introdus recursul în anulare împotriva hotãrârii judecãtoreºti din 5 august 2002, întrucât acesta se pare cã ar fi fost ºi el avocat ºi membru al Uniunii.
ÎN DREPT:
1. Reclamantul invocã, pe de o parte, cã dizolvarea asociaþiei „Bonis Potra” renegã dreptul acesteia la libertatea de asociere ºi, pe de altã parte, cã obligaþia de a fi membru al Uniunii Avocaþilor din România pune obstacol libertãþii de asociere. El invocã articolul 11 al Convenþie al cãrui text este urmãtorul:
„1. Orice persoanã este liberã sã se reuneascã paºnic, este liberã sã se asocieze, inclusiv are dreptul de a fonda sindicate împreunã cu alte persoane ºi de a se afilia la sindicate pentru apãrarea intereselor sale.
2. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restricþii în afarã de cele care, prevãzute prin lege, constituie, într-o societate democraticã, mãsuri necesare pentru securitatea naþionalã, pentru siguranþa publicã, pentru apãrarea ordinii ºi prevenirea crimei, pentru protejarea sãnãtãþii sau a moralei ori pentru protejarea drepturilor ºi a libertãþilor aproapelui. Prezentul articol nu interzice ca restricþii legitime sã fie impuse exercitãrii acestor drepturi de cãtre membrii forþelor armate, ai poliþiei sau ai administraþiei de Stat.”
Curtea noteazã cã acest motiv comportã douã ramuri distincte pe care le va examina succesiv.
a) Curtea apreciazã la prima vedere cã dizolvarea asociaþiei „Bonis Potra” constituie, fãrã îndoialã, o ingerinþã în exercitarea dreptului membrilor sãi la libertatea de asociere.
O astfel de ingerinþã încalcã articolul 11 al Convenþiei, exceptând cazul în care ea a fost „prevãzutã de lege” , îndreptatã spre unul sau mai multe scopuri legitime în raport cu paragraful 2 al acestei dispoziþii ºi „necesarã într-o societate democraticã” pentru a atinge aceste scopuri.
Curtea noteazã cã ingerinþa era prevãzutã prin lege, dizolvarea judiciarã a asociaþiei rezultând îndeosebi din aplicarea articolului 56 § 1 al Ordonanþei guvernului, nr. 26/2000.
În ceea ce priveºte legitimitatea scopului urmãrit, Curtea observã cã Judecãtoria Deva a motivat hotãrârea sa din 3 februarie 2003 prin importanþa rolului cuvenit de drept avocatului în organizarea sistemului judiciar ºi prin necesitatea de a pãstra calitatea asistenþei judiciare.
Ca urmare, Curtea considerã cã ingerinþa litigioasã poate fi consideratã ca vizând un scop legitim, respectiv apãrarea ordinii publice ºi protejarea drepturilor ºi libertãþilor aproapelui, îndeosebi a drepturilor ºi libertãþilor celor care fac apel la un avocat pentru apãrarea intereselor lor.
Referitor la necesitatea mãsurii într-o societate democraticã, Curtea reaminteºte cã Statele dispun de posibilitatea juridicã de a controla actele unei persoane sau societãþi cu privire la conformitatea scopului ºi a activitãþilor unei asociaþii cu regulile stabilite de legislaþie, dar cã ele trebuie sã uzeze de aceastã posibilitate într-o manierã care sã fie în concordanþã cu obligaþiile lor faþã de Convenþie ºi sub rezerva controlului (efectuat) de cãtre organele acesteia.
În consecinþã, excepþiile vizate la art. 11 cer o interpretare strictã, restricþiile la libertatea de asociere putând fi justificate numai de motive convingãtoare ºi imperative. In astfel de cazuri, pentru a judeca existen?a unei necesitã?i în sensul art. 11 § 2, Statele dispun doar de o marjã de apreciere redusã care este dublatã de un control european riguros ce se aplicã atât legii cât ºi hotãrârilor care aplicã legea, inclusiv cele ale unei jurisdic?ii independente.
Atunci când îºi exercitã controlul, Curtea nu are drept scop sã se substituie jurisdic?iilor interne competente, ci sã verifice din punctul de vedere al art.11 hotãrârile pe care acestea le-au emis în temeiul puterii lor de apreciere. In aceastã privin?ã, ingerin?a litigioasã trebuie consideratã ?inând cont de cauzã, în ansamblul sãu, pentru a determina dacã ea era „propor?ionalã cu scopul legitim urmãrit” ºi dacã motivele invocate de autoritã?ile na?ionale pentru a o justifica se dovedesc „pertinente ºi suficiente” (Sidirlopoulos ºi al?ii c. Grecia, hotãrârea definitivã din 10 iulie 1998, Culegere de hotãrâri definitive ºi de decizii 1998-IV, § 40).
In spe?ã, Curtea apreciazã cã, printre obiectele statutare ale asocia?iei „Bonis Potra”, figura „crearea de barouri”, fapt care contravine dispozi?iilor Legii nr. 51/1995 care interzice crearea de barouri ºi exercitarea profesiei de avocat în afara Uniunii Avoca?ilor din România.
Curtea ia în considerare, la fel ca ºi jurisdicþiile interne, îndeosebi faptul cã membrii asocia?iei s-au livrat la acte concrete, anume crearea unui barou, ºi cã ei ºi-au arogat prerogative care erau de competen?a exclusivã a Uniunii Avoca?ilor din România (a contrario, Patidul socialist din Turcia ºi altele c. Turcia, nr. 26482/95, § 48, hotãrârea definitivã din 12 noiembrie 2003, Sidirlopoulos ºi al?ii, precitat, § 46;)
În consecinþã, ?inând cont de marja de apreciere de care beneficiazã Statele în aceastã materie, Curtea considerã cã dizolvarea asocia?iei „Bonis Potra” este propor?ionalã cu scopul vizat ºi cã motivele invocate de jurisdic?iile interne se dovedesc pertinente ºi suficiente.
Plecând de la acestea, Curtea concluzioneazã cã ingerin?a era „necesarã într-o societate democraticã.”
Rezultã cã aceastã ramurã a motivului plângerii este în mod evident greºit fundamentatã ºi trebuie respinsã cu aplicarea art. 35 § § 3 ºi 4 al Conven?iei.
b) Cât priveºte pretinsa restricþionare a libertãþii de asociere a reclamantului, Curtea reaminteºte în primul rând cã, potrivit jurispruden?ei sale constante, ordinele profesiilor liberale sunt institu?ii de drept public, reglementate de lege, ºi urmãresc scopuri de interes general. De aceea, ele nu sunt supuse art 11 al Conven?iei (Le Compte, Van Leuven ºi De Meyere c. Belgia, hotãrârea definitivã din 23 iunie 1981, seria A nr. 43, § § 64-65; Popov ºi al?ii c. Bulgaria, 48047/99, 6 noiembrie 2003).
In spe?ã, Curtea relevã cã Uniunea a fost instituitã prin Legea nr. 51/1995 ºi cã ea urmãreºte un scop de interes general, respectiv promovarea unei asistenþe juridice adecvate ºi, implicit, promovarea justi?iei însãºi (mutatis mutandis, A. ºi ceilal?i c. Spania, nr. 13750/88 hotãrârea Comisiei din 2 iulie 1990, Hotãrâri ºi rapoarte nr. 66, pag.188). În consecinþã, Uniunea nu poate fi analizatã ca asocia?ie în sensul art. 11 al Conven?iei.
În plus, Curtea men?ioneazã cã membrii asocia?iei „Bonis Potra” pot exercita profesia de avocat, cu condi?ia îndeplinirii exigen?elor prevãzute de Legea nr.51/1995.
În consecinþã, Curtea considerã cã aceastã a doua ramurã a motivului este incompatibilã ratione materiae cu dispozi?iile Conven?iei ºi trebuie sã fie respinsã conform art. 35 §§ 3 ºi 4 al Conven?iei.
2. Reclamantul se plânge de eventualul transfer al bunurilor asocia?iei cãtre alte persoane juridice, dupã dizolvarea judiciarã a asocia?iei. El invocã art. 1 al Protocolului nr. 1 al Conven?iei, potrivit cãruia:
„Orice persoanã fizicã sau juridicã are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa altfel decât pentru cauze de utilitate publicã ºi numai în condiþiile prevãzute de lege ºi de principiile generale ale dreptului interna?ional.
Dispozi?iile precedente nu încalcã dreptul pe care îl au Statele de a pune în vigoare legi pe care ele le considerã necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor, conform interesului general, sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribu?ii sau a amenzilor.”
Curtea reaminteºte cã o mãsurã de confiscare a lucrurilor a cãror utilizare a fost consideratã, în mod regulat, ilicitã de cãtre jurisdic?iile interne nu constituie o încãlcare a art. 1 al Protocolului nr.1 ( Handyside c. Regatul Unit, hotãrârea definitivã din 7 decembrie 1976, seria A nr. 24, § 63; Muller et al. c. Elve?ia, hotãrârea definitivã din 24 mai 1988, seria A nr. 133, § 42;).
Curtea aratã cã, în orice caz, mãsura de care se plânge reclamantul nu este decât un efect secundar al dizolvãrii asocia?iei „Bonis Potra”, dizolvare care, dupã cum a constatat Curtea (la punctul 1 a de mai sus), nu încalcã prevederile art. 11 al Conven?iei.
In consecin?ã, Curtea considerã cã nu este cazul ca acest motiv sã fie examinat separat (mutatis mutandis, Refah Partisi ºi al?ii, c. Turcia [GC], nr. 4134/98, § 138, 139, Volumul 2003-II).
3. Curtea a examinat motivele plângerii, motive deduse de recalmant din caracterul pretins inechitabil al procedurilor de la Judecãtoria Deva, Tribunalul jude?ean Hunedoara ºi Curtea Constitu?ionalã, precum ºi din lipsa de impar?ialitate invocatã Procurorului General. ?inând cont de ansamblul de elemente aflate în posesia sa ºi în mãsura în care ea are competen?a de a cunoaºte invocãrile formulate, Curtea nu a relevat nici o formã de încãlcare a drepturilor ºi libertã?ilor garantate de Conven?ie sau de Protocolurile sale.
Rezultã cã aceastã parte a cererii este, în mod evident, greºit motivatã ºi trebuie sã fie respinsã cu aplicarea art. 35 § § 3 ºi 4 al Conven?iei.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Declarã cererea inadmisibilã.
S. DOLLE J.P.COSTA
Grefierã Preºedinte
>An inteles ca fostul Barou constitutional ar fi intrat in legalitate si se poate inscrie orice absolvent de drept fara examen. Stie cineva mai multe detalii?
avocatnet.ro explicăm legislația
ionela calugaru 
Lavinia Mustata