In urma decesului persoanei A in anul 1982 a ramas o masa succesorala compusa din 250 mp teren, restul pana la 1250 mp fiind in proprietatea statului si o casa situata pe acest teren. La dezbaterea succesiunii in termenul legal din cei 5 mostenitori, X, Y, Z, T si U, numai X accepta succesiunea, Y, Z, T si U renuntand in favoarea lui X, care achita taxa de succesiune si primeste Certificatul de Mostenitor in care se precizeaza ca unicul mostenitor este X, intrucat ceilalti au renuntat la succesiune. In 1988 a decedat si mostenitorul U, fara a avea la randu-i alti mostenitori, astfel ca la data aparitiei Legii 18/1991 erau in viata numai X, Y, Z si T. Dupa aparitia Legii 18/1991 X depune cerere in numele celor 4 descendenti pentru reconstituirea dreptului de proprietate si anexeaza la aceasta certificatul de mostenitor. Se elibereaza o adeverinta din partea Directiei Comunale de Reconstituire a Dreptului de Proprietate in anul 1994, iar in anul 2001 titlul de proprietate, pe care apare atat terenul intravilan de 1250 mp cat si terenul extravilan si in care sunt trecuti ca proprietari toti cei 4 succesori, fara a se tine cont de renuntari. De la eliberarea adeverintei pana in prezent X a platit in totalitate impozitul pe teren, ceilalti succesori (care au renuntat) necontribuind cu nimic. Dupa 2007, an in care Inalta Curte de Casatie si Justitie admite Recursul in Interesul Legii legat de modul in care s-au aplicat de diverse instante prevederile art. 13 din Legea 18/1991, X recurge in repetate randuri la justitie pentru a-si recapata dreptul asupra terenului de 1250 mp pe care era situata casa pe care era proprietar conf. Certificatului de Mostenitor si de fiecare data i se respinge actiunea, mai intai ca neintemeiata, apoi pe motiv ca in justitie nu Certificatul de Mostenitor este valabil, ci Titlul de Proprietate, de aceea este necesara modificarea titlului. Desi X incearca sa modifice Titlul de Proprietate, la presiunile celorlalti succesori este nevoit sa renunte la aceasta actiune si cade la intelegere cu ceilalti ca lui sa ii fie atribuit locul de casa, iar ceilalti sa primeasca numai cotele ce le revin din terenul extravilan. La procesul privind iesirea din indiviziune insa terenul intravilan este revendicat de toti ceilalti, contrar intelegerii, iar pentru cotele din acesta pretind o sulta substantiala, care depaseste cu mult valoarea de piata a terenului respectiv. Neavand alta solutie, X deschide actiune pentru modificarea Titlului de Proprietate la judecatorie, iar instanta, tinand cont de Certificatul de Mostenitor si de faptul ca toti ceilalti succesori au renuntat, admite cererea lui X si dispune modificarea Titlului de Proprietate, fapt in deplina concordanta cu Decizia XI / 2007 a ICCJ in solutionarea RIL. Dupa comunicarea hotararii instantei Y si Z formuleaza recurs impotriva acestei hotarari, motivand ca ei au renuntat numai la masa succesorala existenta la data deschiderii succesiunii, adica la cei 250 mp si nu la dreptul de a mosteni si alte bunuri care ar putea intra in masa succesorala ulterior. Asa cum se arata si in Decizia XI / 2007 a ICCJ, renuntarea nu se poate face partial, ci numai in totalitate, iar cei care au renuntat nu mai au nici un drept asupra reconsituirii proprietatilor, conf. Art. 696 – C. civ. Instanta de apel (tribunalul judetean) admite insa recursul motivand, conf. opiniilor unui jurist aparute in presa de dupa 1989, ca legile de dinainte de 1989 nu pot ingradi drepturile care ar putea reveni eventual prin legi speciale dupa 1990 (cu alte cuvinte renega prevederile Codului Civil) si ignora complet Decizia XI / 2007, obligatorie dupa cum se arata si in textul acesteia, care prevede exact contrariul, anuland hotararea instantei de fond. Dupa aflarea rezultatului X formuleaza contestatie in anulare pe care o inainteaza aceleiasi instante care a judecat recursul, conform procedurii, iar la judecarea acesteia constata ca si de aceasta data este acelasi complet ca la recurs, iar contestatia este respinsa, desi este din nou invocata Decizia XI / 2007, o copie a acesteia fiind inmanata completului de judecata.
In acest caz se mai poate ataca in vreun fel sentinta tribunalului, care a judecat cauza dupa opinii personale si ignorand prevederile legii?
Va multumesc !
Instanta de fond a avut dreptate, in opinia mea. Renuntatorii nu pot beneficia de repunerea in termenul de optiune pentru reconstituirea dreptului de proprietate. Decizia ICCJ este foarte clara in acest sens.
Singura cale de atac ar fi revizuirea, pentru motivele expres si limitativ reglementate de art.322 C.pr.civila si in termenele prevazute in art.324. Consultati in concret un avocat, care, in functie de situatia de drept si de fapt, va poate spune daca exista sau nu temeiuri de revizuire si daca mai sunteti in termen.