Stimate Domn fost profesor Florin Moldovan
Sunteti citat de un consultant avocat, cu un text care exprima frustrari personale iesite din comun. Textul pune fata catre fata o realitate scolara degradata excesiv de o descompunere morala in contiuna crestere a intregii societatii si neputinta personala de a o corecta spre idealuri personale privind educatia tinerilor.
Voi incerca raspunsuri pe secvente distincte
axl a scris:
De 5 ani încoace am fost profesor de română la 7 școli din oraș și de la țară. De 5 ani încoace mă gândesc să mă las. Am fost ca acei fumători înrăiți, care știu că țigara îi distruge, îi îmbolnăvește, dar, cu toate că sunt conștienți că le face rău, continuă să fumeze și să găsească o oarecare plăcere maladivă în asta.
Compararea procesului educational care insanatoseste si inalta peroana dascalului si a elevului, cu un viciu (exemplu fumatul) care imbolnaveste si injoseste nu mi se pare potrivita. Bucuria de a transmite cunostiinte care sa ajute elevul pentru viata nu poate fi confundata cu placerile maladive. Bucuria apartine sufletului omului iar placerea trupului sau. In actul eductional de placerea constructiei unui corp sanatos se ocupa profesorul de sport. Am inteles ca sunteti profesor de Limba romana.
După o facultate de Litere de 4 ani, cu peste 10 examene pe sesiune, după o licență pe Nichita Stănescu și un master în lingvistică încheiat cu o disertație pe poetică lingvistică aplicată pe opera aceluiași mare scriitor, după cursuri de didactică în care am fost învățat cum să predau doar unei clase ideale,...
Imi pare rau ca la scoala pe care spuneti ca a-ti urmat-o nu s-au facut ore de practica pedagogica sau ca a-ti avut ghinionul ca sa aveti indrumatori nepriceputi in racordarea teoriei la practica pedagogica. Sau poate au fost mult prea putine ore de practica pedagogica ca sa realizati intreaga dimensiune a unui proces didactic. Sigur pot fi si cauze care tin de personalitea dvs. pe care nu imi permit sa le comentez.
...m-am trezit la o catedră cu un catalog în mână, în fața unor elevi ce credeau că Nichita e o femeie care face circ la tv și că eu sunt un clovn care trebuie să îi distreze pe ei, de care ei trebuie să se distreze în circul din clasă.
Personalitea profesorului are un cuvant greu de spus in preocuparile colectivului clasei. Aceeasi clasa poate la un profesor sa fiarba ca un cazan aproape de explozie si la altul sa nu se auda nici musca, sa fie atenta la un profesor si la altul sa se piarda in parteneriate pe alte subiecte sau in ganduri personale vagaboande la cea fost cand a fost sau ce o sa fie cand o sa fie.
Profesorul de astăzi nu mai are absolut niciun statut.
Aveti dreptate doar in cazul in care se numeste profesor si el este doar un individ care nu are vocatie de profesor. Meseria presupune vocatie ca de altfel si la militari, medici, sportivi de performanta, administratori, lideri spirituali etc.
Elevii știu cu cât e remunerat cel de la catedră. Unii mi-au spus în față că ei pentru un asemenea salariu derizoriu nu s-ar da jos din pat să vină măcar până la școală… ,,ce să mai și predea la toți nebunii…!”.
Este o realitate ca tot mai multi lucratori vor salarii grase pe munca putina si tot mai multe firme si institutii vor lucratori care sa lucreze tot mai mult (daca se poate 24 de ore din 24) si sa primesca o retributie care abia sa-i ajunga pentru mancare. Aceasta realitate sociala generalizata duce la disfunctionalitati si drame individuale si sociale tot mai accentuate si mai frecvente. Profesorii fac pate din aceasta societate si traiesc si ei aceeasi drama. In viitorul loc de munca veti constata aceasta realitate. Exista si exceptii (e adevarat mult prea multe) in care unii lucreaza putin si prost si au salarii grase. Pe acestia cineva sus in scara sociala ii iubeste pentru ca criteriul profesionalismului nu este continut in fisa de apreciere.
Și de aici cred că pleacă totul.
Nu veniturile dau substanta activitatii, ci valoarea personala. Ele sunt doar o consecinta a unei certe valori personale (pentru oamenii cinstiti si corecti)
Dacă stăm să ne gândim, care sunt profesiile ce oferă practicantului un statut social de rang înalt, care te fac să fii bine văzut și respectat? Cele bine plătite. Cu cât o meserie oferă un câștig bănesc mai mare, cu atât sporește și respectul de care se bucură titularul ei.
Dupa aceasta logica un functionar corupt si spagar este mai respectat. Daca criteriul de apreciere este este exclusiv al averii aveti dreptate. Dar exista si criterii ale respectabilitatii ca faima sau puterea sau confortul.
Profesorii câștigă puțin, fapt bine cunoscut, ceea ce le conferă și puțin respect.
Pe nici un meridian al acestei lumi profesorul nu castiga mult din ceea ce preda in fata tinerilor.
Dar performanta lui profesionala se plateste "gras" daca scrie o carte, daca da consultatii pe un anumit subiect , are activitati sociale apreciate de colectivitate etc.
Puținul respect din partea societății se traduce prin ignorarea lor temeinică și sistematică atunci când vine vorba de orice. Puținul respect din partea superiorilor ierarhici, prin desconsiderare. (Au fost directoare care mi-au spus în prima zi de școală că dacă nu îmi convine salariul din învățământ să mă duc repede, că angajează barman în barul de la colț, nu cumva să pierd postul!) Puținul respect de care se ,,bucură” profesorii din partea elevilor se traduce de multe ori prin batjocură, zeflemisire, miștocăreală, atacuri verbale și – uneori – fizice.
Cu parere de rau trebuie sa constat ca profesorul si-a abandonat elevii si ca elevii si-au abandonat profesorul. Despre cauzele reale ale acestei situatii se poate scrie o carte.
Elevul de mijloc din ziua de azi (nu vorbesc despre puținii elevi care au bun-simț și vin la școală pentru ca să învețe), elevul mediu, de rând, nu olimpicul, premiantul sau ,,tocilarul”, vine la școală ca la film. Mănâncă popcorn, scuipă semințe și se așteaptă să se distreze copios de prestația fraierul de la catedră, care e pus acolo pentru deliciul publicului școlar. Ei îi observă actorului-profesor de ,,stand up comedy” orice fel de ,,defect”, pe care îl caricaturizează apoi în tușe groase și lipsite de bun simț, câteodată pe la spate, alteori pe față, spre încântarea profesorului ce trebuie să înghită în sec și să se facă că nu aude și nu vede. Fiindcă, dacă se enervează, audiența se bucură și-și dă silința de a-l scoate din minți, pentru sporirea distracției minților luminate din bănci. Dacă le întoarce vorba batjocoritoare, profesorul este acuzat imediat de jignirea elevului și e sancționat aspru. Dacă raportează mai departe, la diriginte sau director, incidentele sau injuriile, riscă inspecții doveditoare și sancțiuni ulterioare. Fiindcă de tot ce se întâmplă într-o școală, întotdeauna, profesorul este de vină! Dacă elevul nu vine la școală, profesorul este de vină, nu a făcut ora destul de atractivă pentru a-l determina pe bietul elev să se trezească dimineața și să ia drumul școlii. Așadar, profesorul riscă sancțiuni. Dacă elevul vine la școală dar nu învață, din nou vina profesorului, că nu îl determină prin măsuri ,,specifice” să învețe, că nu își impune voința, că nu a predat cum trebuie, ș.a.m.d. Din nou, posibile sancțiuni! Dacă elevul vine la școală și înjură profesorul, își bate colegii, scuipă, distruge, urlă în oră și face ca toți dracii, din nou, e vina profesorului că nu știe să se impună, să controleze clasa. Sancțiuni din nou, sancțiuni! Dacă elevul de la țară plonjează nevinovat în haznaua din curte, profesorul este vinovat, dacă îl doare măseaua sau capul, dacă în curtea școlii e soare sau plouă, dacă e zi sau e noapte, dacă găinile vecine curții școlii cotcodăcesc prea tare sau nu se ouă, profesorul e vinovat și trebuie neapărat sancționat!
Profesorul este parte din erorile grave ale unei societati care se indreapta spre dezastru. Responsabilitea lui si-o arunca ca Adam spre Eva si mai departe spre sarpe. Dar la fel de adevarat este ca toate erorile institutionale si mediatice sunt aruncate asupra lui. Multi cred ca aruncand vina unei situatii in neregula asupra unei persoane (vezi cazurile Ceausescu si mai nou Basescu si eliminandu-le din scena politica toate frustrarile personale si colective se rezolva) sau asupra unei categorii profesionale (vezi Securitatea singura vinovata de toate atrocitatile unei societati fara Dumnezeu si mai nou justitia care face abuzuri peste abuzuri intimidand populatia). Istoria trecuta si prezenta demonstreaza clar ca din contra situatia devine si mai dramatica. Si sunt convins ca inca nu a atins apogeul.
În învățământul românesc elevul are numai drepturi, iar profesorul numai obligații. Și, cum nu îți poți duce la bună îndeplinire obligațiile fără a te bucura de anumite drepturi care să îți faciliteze exercitarea îndatoririlor, rezultă că elevii au numai drepturi iar profesorii numai vinovățiile de a nu-și putea îndeplini exemplar obligațiile. Am întrebat la un moment dat o doamnă directoare, dacă elevii au atâtea drepturi, inclusiv dreptul de a ne insulta fără a fi exmatriculați (fiindcă nu mai e permisă exmatricularea, sunt obligatorii 10 clase), dreptul de a trece clasa fără să învețe nimic (fiindcă elevul e trecut pe bază de ochi frumoși pentru a nu se descompleta efectivele claselor, și așa reduse), și toate drepturi imaginabile și inimaginabile, cu bun-simț sau lipsite de orice fel de măsură și bun-simț, atunci, totuși, noi, ca profesori, ce drepturi avem? Și răspunsul a fost sec: ,,Voi aveți dreptul de a vă face treaba exemplar, Florine!” Ei bine, pe salariul în miniatură pe care mi-l scuipă pe card școala românească lună de lună, eu renunț a-mi mai exercita acest drept!
Unui profesor i se cere să dea din el totul, pe lângă cele 4-5 ore de la școală se cer nenumărate ore din zi și din noapte de pregătire temeinică a lecțiilor, a evaluărilor, pentru corectarea lucrărilor și întocmirea vastelor și marilor consumatoare de timp maculaturi școlare, planuri de lecții, planificări anuale, semestriale, calendaristice, pe unități de învățare, pe lună și pe soare. Cadrul didactic trebuie să fie zilnic actor pe o scenă, să ofere o prestație în același timp și doctă și atractivă, iar la finalul spectacolului, primește de la spectatori, nu aplauze și ovații, ci priviri arogante și sfidătoare, aplauzele pot fi înlocuite cu bătăi de pumni în bancă iar ovațiile cu înjurături de mamă. Când ajungi acasă, după câteva ore de școală, tumultul clasei îți mai răsună încă câteva ore în urechea minții. Te culci epuizat și auzi reverberate în somn larma și invectivele de peste zi.
Și pentru toate acestea, primești 7-800 de lei pe card și o postură socială ingrată de profesor, pentru care doar cei mai în vârstă, trecuți prin școala comunistă, te mai respectă, restul, mai tineri, te consideră doar un pierde-vară, ce lucrează 18 ore pe săptămâna, iar vara freacă menta, un incapabil ce altceva mai bun nu poate să facă în viață, decât să se dea profesor!
Nu doresc sa subapreciez activitatea dvs. de dascal. Dar la aportul de plus valoare educationala asupra copiilor va rog sa va uitati in statisticile oficiale, cati romani lucreaza cu salariul minim pe economie si al caror efort psihic si fizic depaseste eforturile dvs.
Ei bine, eu pot mai mult de-atât! Refuz să îmi mai irosesc gândirea și talentul cu oameni care nu au nevoie și nu știu să aprecieze munca și eforturile mele de a le lumina mintea!
Eu cred ca mai degraba nu cunoasteti exact care sunt nevoile elevilor. Poate ca lumina de care au nevoie are accente de probleme cotidiene care nu isi gasesc o rezolvare acceptabila.
Un elev a carui parinti sunt in divort sau mananca ce apuca pe la bunica care nici ea nu prea are, sau care chefuieste nonstop pentru parintii in iubirea lor nu ii refuza nici un capriciu nu prea il intereseaza ;limba romana.
Mâine e examen de titularizare. De 5 ani, în fiecare an mă gândesc să mă las și de fiecare dată continui. De data asta însă nu voi mai merge.
Toata viata omului este plina de vise pentru mai bine. O fata morgana dupa care alearga foarte multi. Va doresc sa fiti mai multumit pentru veniturile pe care le ve-ti obtine, care va vor aduce placerea lumii acesteia. Este posibil sa pierdeti bucuria. Sper sa nu se intaple.
Să predea la clasă Boc și Băsescu pe salariile neînsemnate – 25%!
Salariile s-au intregit. Au fost reduse pentru o echilibrare macroeconomica care s-a si realizat.
Acum intregirea se v-a pierde in cursul de schimb si inflatie, daca nu s-a pierdut deja. Asa ca tot acolo am ajuns de unde am plecat.
Să predea toți miniștrii învățământului postdecembriști, care au distrus acest sistem! Să predea ei după proasta programă ,,care este”, după proastele manuale alternative ,,care nu este”, după legea și regulamentele din învățământ ,,care este tâmpite”, motiv pentru care școala românească scoate – și oameni deștepți, de obicei autodidacți, dar și mulți tâmpiți!
Dar adevărații tâmpiți nu sunt cei scoși de școală, ci aceia care generează sistemul, adevărații tâmpiți sunt cei de la vârf! Peștele de la cap se-mpute iar eu m-am săturat să lucrez într-un pește împuțit!
Ministrii nu sunt extraterestrii. Sunt ca noi dintre noi. O populatie genereaza prin vointa larga un sistem dupa chipul si asemanarea sa. Cum sunt ministrii asa si dascalii. Cum sunt dascalii asa si ministrii lor.
Refuz să mai duc în spate neplătit sistemul public de învățământ, să fac muncă voluntară la școală în folosul unei comunități care nu-i vede folosul și însemnătatea.
O societate a carui dezvoltare nu este bazata pe criteriul profesional ci doar pe cel politic nu vede insemnatatea nici unei categorii profesionale.
Învățământul românesc e un sistem ruinat ce scoate minți ruinate… sau tâmpite (după cum spunea ,,intelectualul” nostru președinte ce tocmai a primit un vot de blam de la 7 milioane și-un pic de români).
a
E din ce in ce mai sigur pentru dvs. dar si pnetru mult prea multi, ca un om este vinovat de suma esecurilor individuale inclusiv cele personale. Aceasta constatare da o stare de confort spiritual care alunga orice adiere intaplatoare de constiinta a responsabilitatii proprii. Suntem intransigenti cu greselile altora care sunt impardonabile, si foarte ingaduitori cu ale noastre care sunt scuzabile. Asa suntem.
Decât profesor, mai bine…nu!
Dupa cele ce relatati sunt de acord cu dvs., "mai bine...nu"
Aveti doua variate de aici in colo:
ori ascultati sfatul elevilor dvs. "Unii mi-au spus în față că ei pentru un asemenea salariu derizoriu nu s-ar da jos din pat să vină măcar până la școală… ,,ce să mai și predea la toți nebunii…!”."
ori va angajati intro activitate banoasa si ajungeti cu greu sa va urcati in pat.
cu toata stima si consideratia Nicolaie Ciobotaru
avocatnet.ro explicăm legislația
t.simona, utilizator
eraz, utilizator
Ismail Derya