OBŢINEREA PENSIEI DE ÎNTREŢINERE ÎN STRÃINÃTATE
Convenţia privind obţinerea pensiei de întreţinere în străinătate, încheiată la New York la 20 iunie 1956 are ca obiect să faciliteze unei persoane (creditor), care se găseşte pe teritoriul uneia dintre părţile contractante (statul creditorului), obţinerea pensiei de întreţinere la care ea pretinde că are dreptul din partea unei persoane (debitor), care se află sub jurisdicţia unei alte părţi contractante (Statul debitorului).
Creditorul poate să adreseze o cerere unei autorităţi transmiţătoare a statului unde se află, pentru a obţine pensia de întreţinere din partea debitorului.
Cererea trebuie să fie însoţită de toate documentele pertinente şi mai ales, dacă este cazul, de o procură care autorizează instituţia intermediară să acţioneze în numele creditorului ori să desemneze o persoană împuternicită să acţioneze în numele creditorului; cererea va fi, de asemenea, însoţită de o fotografie a creditorului şi, dacă este posibil, de o fotografie a debitorului.
Totodată cererea trebuie să cuprindănumele şi prenumele, adresa, data naşterii, cetăţenia şi profesia creditorului, precum şi, dacă este cazul, numele şi adresa reprezentantului său legal; numele şi prenumele debitorului şi, în măsura în care creditorul are cunoştinţă, adresele sale succesive din cursul ultimilor cinci ani, data sa de naştere, cetăţenia şi profesia sa; o expunere detaliată a motivelor pe care se întemeiază cererea, obiectul acesteia şi orice alte date pertinente privind mai ales resursele şi situaţia familială ale creditorului şi debitorului.
Autoritatea transmiţătoare trimite dosarul instituţiei intermediare desemnată de statul debitorului, în afară de cazul că ea consideră cererea ca nefiind de bună-credinţă.
Durata şi procedurile de soluţionare a dosarelor sunt în exclusivitate de competenţa autorităţilor străine, iar procedura de exequatur sau de obţinere a unei noi hotărâri este supusă legii statului debitorului, inclusiv în materie de drept internaţional privat.
Succes.
Cheltuieli: onorariu avocat, traducerea actelor in limba tarii respective, adrese si tot ce mai este relevant in speta. Cheltuielile de dati dv urmand sa le recuperati sau nu de la parat in cazul in care le solicitati. Apoi, in functie de actele din dosar, daca actiunea va este respinsa, veti pierde si cheltuielile efectuate de dv, eventual veti mai plati si cheltuieli de judecata paratului.Daca paratul va fi de acord cu actiunea dv, nu veti mai recupera aceste cheltuieli, in schimb veti avea o pensie stabilita la venitul realizat de parat. Daca paratul nu este de acord cu actiunea de majorare, dar instanta constata ca veniturile s-au majorat, va fi obligat la cheltuieli de judecata.