gm_ignat a scris:
Cred ca depinde de datorie. Dar nu cred ca se mostenesc de catre copii. De ce se mai face asigurare de viata? Si de ce sa raspunda copiii de cheltuielile parintilor? A semnat banca vreun contract cu mostenitorii?
Utilizînd aceleaşi instrumente (printre care logica ar fi la loc de frunte), putem continua şirul întrebărilor. De se să beneficieze copiii de averea părinţilor? Au semnat vreun contract cu aceştia?
Chestiunea e mai simplă decît pare şi explicaţiile date de
gerbera sunt la obiect. Ceea ce dobîndesc moştenitorii de la defunct este un patrimoniu. Care cuprinde atît active (bunuri, drepturi de creanţă) cît şi pasive (datorii).
O altă întrebare. Pot evita succesibilii plata pasivului? Răspunsul este da. Un da condiţionat. De renunţarea la moştenire. Nimeni nu-i obligă să accepte succesiunea. Dar, odată acceptată, ar fi nefiresc ca ei să culeagă doar activul, în timp ce creditorii defunctului să culeagă doar paguba.
Nu am inventat noi asta. Romanii, care aveau mai mult timp la dispoziţie (şi, spre binele dreptului, nici nu cunoşteau procedura ordonanţelor de urgenţă) au lucrat vreme de generaţii la soluţiile pe care unii dintre noi ar vrea acum să le repudieze.
Desigur, legea a mai suferit îmblînziri de-a lungul timpului. Ceea ce, sub imperiul vechiului cod civil, era excepţia (acceptarea sub beneficiu de inventar), astăzi a devenit regula. Dacă anterior moştenitorii răspundeau cu propriile bunuri pentru datoriile defunctului (cu excepţia acceptanţilor sub beneficiu de inventar), acum ei răspund doar în limita activului şi numai cu bunurile moştenite.