In practica judiciara instante care au dispus achitarea inculpatului pentru savarsirea infractiunii de inselaciune, considerand ca lipseste intentia atata timp cat partea vătămată a avut cunoştinţă că la data emiterii cecurilor respective contul nu era aprovizionat, deci nu se poate considera ca inculpatul a avut intentia de a induce in eroare partea vatamata; aceste instante insa, au considerat ca sunt intrunite elementelor constitutive ale infractiunii prevazute de legea cecului la art 84 alin1 pct.2. Altele, dimpotriva, au considerat ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune in astfel de situatii, insa au considerat ca inculpatul nu este vinovat nici de savarsirea infractiunii prevazute de legea cecului. In lucrarea Infracţiunea cu cecuri prevăzută de art. 84 din legea nr. 59/193- Tiberiu Medeanu, Bianca Medeanu, Revista de drept comercial nr 2/2004 - se arata: „Ca urmare a neacceptării de unele instanţe a existenţei infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 59/1934, s-au dat numeroase soluţii de neurmărire penală în cauze de acest gen, cu motivarea că „emitentul cecului spera doar să fie alimentat contul în perioada următoare”, sau că „îi comunicase beneficiarului că nu are disponibil în cont”.
Pe de alta parte, s-a retinut intentia inculpatului in savarsirea infractiunii de inselaciune avand in vedere ca la data emiterii cecurilor nu exista acoperire in cont, chiar daca ulterior, in momentul decontarii cecurilor in cont se gasea disponibil suficient. Ceea ce a considerat instanta importanta a fost faptul ca “în momentul emiterii cecurilor, inculpatul a înscris fictiv o proviziune pe care nu o avea, prin aceasta el a indus în eroare unitatea furnizoare, care a livrat marfă fără să aibă asigurată, la acea dată, plata contravalorii” (Curtea de Apel Cluj).
Citeste mai mult:
www.avocatnet.ro/content/art...
Follow us: Avocatnetro on Facebook