PRESCRIEREA DREPTULUI DE A CERE EXECUTAREA SILITA

În ianuarie 2009 mi s-a emis sentinţa civilă pentru plata unor diferenţe de sporuri de către o instituţie publică, însă instanţa nu a putut stabili cuantumul acestora (conform legii de până la 25%). În martie 2009 sentinţa a fost investită cu formulă executorie (procentul rămânând în continuare nedeterminat). Pe data de 9 decembrie 2009 (culmea ironiei astăzi se împlinesc fix 3 ani) instanţa a hotărât încuviinţarea executării silite împotriva instituţiei publice. Această hotărîre a fost atacată şi în data de 26 aprilie 2010 instituţia publică a obţinut anularea executării silite (pe acelaşi motiv că nu a fost stabilit procentul).
Pe baza aceleiaţi speţe, alţi angajaţi au invocat în justiţie obţinerea sporurilor, însă au solicitat concret cuantumul de 25% şi au căştigat, începând cu anul 2013 urmând să-şi primească drepturile conform OUG 71/2009.
Pe 3 decembrie 2012 am depus la respectiva instituţie solicitarea de plată a drepturilor restante conform OUG 71/2009 şi am primit răspuns în data de 6 decembrie 2012 că executarea silită a fost anulată printr-o hotărîre judecătorească rămasă irevocabilă prin nerecurare şi că, citez:
"
1. În conformitate cu art.405 din Codul de Procedură Civilă, dreptul de acere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel (...);
2. Termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silită;
3. Prin împlinirea termenului de prescripţie, orice titlu executoriu îşi pierde puterea executorie.
Potrivit art 405ˆ2 din Codul de Procedură Civilă, prescripţia nu este întreruptă dacă cererea de executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la ea
"
ÎNTREBARE: Având în vedere că am obţinut executarea silită în martie 2009, executare anulată în aprilie 2010, ca urmare a recursului depus de respectiva instituţie publică (datorită lipsei cuantumului concret), mai sunt în termen dacă deschid o nouă acţiune (pentru stabilirea cuantumului concret în procent de 25%) pe baza tratamentului discriminatoriu conform art. 2 alin. 1 din OG 137/2000 şi a art. 6 şi 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, norme prin care ceilalţi colegi au obţinut dreptul concret de 25%?
Vă mulţumesc pentru sprijinul acordat.