Medierea in cazul litigiilor de munca

După cum se ştie deja, prin Legea nr. 115/2012 , a fost reglementată obligativitatea participării la o şedinţă de informare privind avantajele medierii pentru persoanele care doresc , care pregătesc declanşarea unui proces în instanţă, în anumite materii strict prevăzute de lege .
Printre meteriile unde soluţionarea litigiilor este posibilă şi prin metoda alternativă instanţei de judecată, respectiv, procedura medierii, se numără şi litigiile individuale de muncă izvorâte din neînţelegeri între salariaţi şi angatorii lor , cu privire la încheierea, executarea ?i încetarea contractelor individuale de muncă.În cazul litigiilor de muncă, prin mediere se încearcă solu?ionarea conflictului dintre angajator şi salariat
ªedinţa de informare se deosebeşte de procedura medierii, propriuzisă, prin aceea că , în cadrul şedinţei de informare părţilor prezente li se prezintă, pe scurt, avantajele acestei proceduri alternative de soluţionare a litigiilor , drepturile şi obligaţiile pe care părţile le au pe parcursul procesului de mediere , iar introducerea acestei obligativităţi de către legiuitor a avut ca scop conştientizarea persoanelor care sunt părţi ale unui litigiu, cu privire la faptul că acetea îşi pot soluţiona diferendul într-un timp mai scurt, cu costuri mai reduse , într-un cadru confidenţial .Specific şedinţei de informare, ca etapă prealabilă procedurii de mediere, este faptul că şedinţa de informare prealabilă efectuată de către mediator, este gratuită , astfel că mediatorul nu va putea pretinde onorariu .
Dacă însă reclamantul doreşte să intre în procedura de mediere, şi este mandatat de către reclamant să înteprindă vreun demenrs în vederea aducerii celelialte părţi la mediere, se va încheia un contract de premediere, iar partea va trebui să achite costurile ocazionate de demersurile făcute de mediator în vederea invitării părţii adverse la mediere,alături de reclamant.
Medierea reprezintă o modalitate alternativă de rezolvare a conflictelor, o procedură voluntară şi confidenţială, prin care o terţă persoană neutră, imparţială şi fără putere de decizie , mediatorul , ajută părţile să ajungă împreună la o înţelegere mutual acceptată în vederea stingerii conflictului mediat.

Dacă medierea este acceptată de către părţile litigante, procedura medierii se poate finaliza cu un acord al părţilor , ori părţile pot să nu ajungă la înţelegere, în acest din urmă caz părţile putând să meargă mai departe, în instanţă.
Dacă părţile litigante vor ajunge la o înţelegere muttual acceptată, se va încheia un acord de mediere, act ce are valoarea juridică a unui înscris sub semnătură privată, şi căruia părţile , prin voinţa lor, îi pot conferi valoare unui act autentic, dacă îl prezintă unui notar în vederea autentificării, ori îl prezintă instanţei ( care poate fi chiar instanţa de la locul încheierii acordului), iar instanţa , în camera de Consiliu, îl va autentifica.
Părţile vor putea totuşi, pe parcursul desfăşurării procesului aflat pe rolul instnaţei, să se adreseze unui mediator, atunci când consideră că totuşi doresc să aleagă calea amiabilă. Atunci fac acest lucru, procesul de d pe rolul instanţei se va suspenda, iar ulterior încheierii procedurii medierii părţile vor prezenta completului de judecată acordul de mediere, care se va înscrie în dispozitivul hotărârii judecătoreşti.











.