Recurs la C.A. Ploiesti

Condiţiile de admisibilitate ale sesizării Curţii cu o cerere individuală sunt următoarele:

1. Puteți sesiza Curtea decât după ce ați epuizat toate căile de recurs interne ale unei cereri de chemare în judecată. Aceasta înseamnă că ați sesizat în prealabil şi cea mai înaltă jurisdicţie competentă, cu respectarea regulilor şi a termenelor de procedură.
2. Termenul în care puteți sesiza Curtea este de 6 luni de la data deciziei interne definitive. Acest termen curge de la data la care autoritatea naţională competentă cea mai înaltă şi-a pronunţat decizia (dacă plângerea se referă la o condamnare, termenul curge de la pronunţarea hotărârii finale în ordinea normală a căilor de atac şi nu de la respingerea ulterioară a unei eventuale cereri de revizuire). Dacă depăşiți acest termen, Curtea nu vă mai poate examina plângerea.

Procedura unei plângeri adresate CEDO are două faze distincte. Astfel, într-o primă fază, este examinată cererea în vederea admisibilităţii sau inadmisibilităţii acesteia. Dacă cererea este inadmisibilă, plângerea nu va fi înregistrată pentru soluţionare de către Curte. Dacă plângerea este admisibilă, se trece la faza a doua, înregistrându-se plângerea, care va cuprinde stabilirea faptelor, o încercare de rezolvare amiabilă şi dacă încercarea de rezolvare amiabilă a eşuat, se va întocmi un raport cu care va fi sesizată Curtea, care va pronunţa, în respectiva cauză, o hotărâre. Prima fază de adresare la CEDO se va realiza printr-o cerere adresată: „Grefierului Curţii Europene a Drepturilor Omului, Consiliul Europei, F-67075 STRASBOURG CEDEX”. Grefierul asistă Curtea în îndeplinirea funcţiilor sale. Lui îi revine rolul de intermediar pentru comunicările şi notificările adresate Curţii sau care emană de la aceasta.
Limbile oficiale ale Curţii sunt franceza şi engleza, dar în prima fază până la admisibilitatea cererii, acestea pot fi redactate şi într-o limbă oficială a uneia din părţile contractante, inclusiv limba română. Din momentul în care cererea a fost declarată admisibilă, trebuie folosită una din limbile oficiale ale Curţii, dacă preşedintele Marii Camere nu autorizează folosirea în continuare a limbii în care a fost întocmită petiţia. În acest caz partea care a solicitat autorizarea trebuie să asigure interpretarea sau traducerea în limbile engleză sau franceză a observaţiilor orale sau scrise, şi să-şi asume şi cheltuielile ce rezultă din aceasta.
Procedura în faţa CEDO este contradictorie şi publică.

Cererea trebuie completată cu exactitate şi întregime. Dacă partea desemnează un reprezentant, acesta trebuie să fie consilier juridic sau avocat, să fie o persoană abilitată să profeseze într-unul dintre statele părţi la Convenţie şi să rezideze pe teritoriul unuia dintre acestea, sau o altă persoană agreată de Curte.
Ca regulă generală se consideră că cererea a fost introdusă la data primei comunicări făcute de reclamant, ce expune, chiar numai în mod sumar, obiectul cererii. Curtea dacă consideră acest lucru justificat, poate totuşi decide să reţină o altă dată de introducere.
Trebuie să explicaţi clar, amănunţit şi concis faptele care constituie motivele plângerii, urmărind să descrieţi evenimentele în ordinea în care s-au produs, menţionând datelor exacte. Atunci când faptele se referă la mai multe cereri distincte (ex. mai multe ansambluri de cereri judiciare), trebuie prezentată fiecare cerere în parte. Trebuiesc menţionate dispoziţiile Convenţiei care au fost încălcate, sau când anumite ingerinţe în exerciţiul drepturilor pe care le garantează sunt autorizate de Convenţie, trebuie explicat motivul pentru care se consideră că ingerinţa respectivă nu era autorizată.
Recursurile care s-au exercitat în faţa autorităţilor naţionale trebuie descrise în mod complet, iar dacă un recurs nu s-a exercitat trebuie menţionat şi explicat de ce nu a fost exercitat. Obiectul cererii trebuie să cuprindă ce se aşteaptă de la procedura care se angajează în faţa Curţii, cu precizarea în linii mari, a pretenţiilor pe care le are în vederea unei satisfacţii echitabile. Dacă cererea a mai fost supusă unei alte instanţe internaţionale, trebuie arătate, în detaliu, procedurile urmate şi deciziile date, ataşându-se şi o copie de pe acestea.
Toate hotărârile şi documentele anexate cererii se trimit numai în copie. Curtea nu poate reţine nici o cerere anonimă, chiar dacă ea este aceeaşi cu o cerere examinată anterior de Curte sau deja supusă unei alte instanţe internaţionale de anchetă ori de reglementare şi dacă ea nu conţine fapte noi. De asemenea Curtea declară inadmisibilă orice plângere, când o consideră incompatibilă cu dispoziţiile Convenţiei sau protocoalelor sale, fiind în mod vădit nefondată sau abuzivă. În cazul în care cererea este incompletă, este posibil ca ea să nu fie înregistrată şi examinată. Curte poate să ceară completarea ei în termen de 6 luni de la înştiinţare. De asemenea, Curtea poate solicita părţilor să-i supună orice informaţie referitoare la fapte, orice documente sau orice alte elemente pe care le consideră pertinente şi să le invite să ofere în scris observaţii complementare. Chiar înainte de a decide în privinţa admisibilităţii, Camera poate să decidă, fie la cererea părţilor, fie din oficiu, obţinerea unei audienţe, părţile fiind invitate să se pronunţe asupra problemelor de fond ridicate. Odată ce a decis să reţină o petiţie individuală, Curtea poate invita părţile să-i supună alte elemente de probă, precum şi observaţii scrise. Aceste observaţii scrise sau documente nu pot fi depuse decât în termenul fixat de preşedintele Camerei sau de judecătorul raportor, iar în cazul în care nu se respectă acest termen, acestea nu vor fi adăugate la dosar, cu excepţia cazului în care există o decizie contrară a preşedintelui Camerei. Pentru calcularea acestui termen se ia în considerare data certificată a expedierii documentului, sau, în lipsa acestuia, data primirii la Grefă.
Curtea poate acorda o satisfacţie echitabilă, atunci când declară că a avut loc o violare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al statului respectiv nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei violări.
O hotărâre a unei Camere devine definitivă la expirarea termenului de 3 luni sau înainte dacă părţile declară că nu intenţionează să ceară trimiterea la Marea Cameră sau dacă s-a respins cererea de trimitere. Toate hotărârile definitive ale Curţii sunt obligatorii pentru statele pârâte interesate. Pentru a se asigura executarea hotărârii, aceasta este trimisă Comitetului Miniştrilor care supraveghează punerea ei în executare. Tot el are sarcina să verifice dacă statele care au fost judecate au luat măsurile necesare pentru a se achita de obligaţiile speciale sau generale ce rezultă din hotărârile Curţii.

Cu stimă.