Pai sa punem teoria in practica.
Un apartament asemanator are de plata, pe baza repartitoarelor, suma de 180 lei in luna ianuarie.
Apartamentului necontorizat i se calculeaza suma de plata dupa formula:
180 + (180 X 10%) = 180 + 18 = 198 lei
Firma care face calculul acestor repartitoare stie cel mai bine cum se calculeaza, au ei aceasta formula care cred ca este si pe baza repartitorului martor, care se afla la subsol.
Costul unei unitati nu este exact in fiecare luna, acesta variaza, dar nu stiu de unde ati luat cele 10% mai mult decat plateste un apartament similar (cu repartitoare) cu cel mai mare consum.
Conform art. 17 din metodologie:
a) în cazul în care se cunoaşte suprafaţa echivalentă termic a corpurilor de încălzire montate, numărul de unităţi de consum aferente fiecărui apartament sau spaţiu cu altă destinaţie, cu relaţia:
m
n^i(NC) = k(NC) x Σ [R(max) x K^j(a) x SET^j],
j=1
în care:
n^i(NC) - numărul de unităţi de consum alocate pentru corpurile de încălzire din spaţiului "i" care nu are montate repartitoare de costuri;
R(max) - valoarea cea mai mare a raportului dintre numărul de unităţi de consum înregistrate de un repartitor de costuri din unitatea de calcul, corectate cu factorii K^i(Q) şi K(C) aferenţi, şi suprafaţa echivalentă termic a corpului de încălzire pe care este montat acest repartitor, exprimată în unităţi de consum/m2;
SET^j - suprafaţa echivalentă termic aferentă corpului de încălzire "j" din spaţiul fără repartitoare de costuri "i", exprimată în m2;
K^j(a) - factorul de amplasare aferent încăperii în care se află corpul de încălzire "j" din spaţiul fără repartitoare de costuri "i". Valoarea factorului de amplasare în cazul apartamentelor utilizate de persoane juridice în scop lucrativ sau pentru spaţiile cu altă destinaţie decât cea de locuinţă, indiferent de deţinător sau utilizator, este unu;
k(NC) - coeficient de corecţie având valoarea 1,1 pentru apartamente şi 1,3 pentru spaţiile cu altă destinaţie decât cea de locuinţă;
i - numărul apartamentului care nu are montate repartitoare de costuri;
b) în cazul în care nu se cunoaşte suprafaţa echivalentă termic a corpurilor de încălzire montate şi prestatorul poate face dovada că inventarierea corpurilor de încălzire nu se datorează culpei sale, numărul de unităţi de consum aferente fiecărui apartament sau spaţiu cu altă destinaţie, cu relaţia:
n^i(NC) = k(NC) x R^max(j) x S^i(U),
în care:
k(NC) - coeficient de corecţie, având valoarea de 1,1 pentru apartamente şi 1,3 pentru spaţiile cu altă destinaţie decât cea de locuinţă;
R^max(j) - cea mai mare valoare a raportului dintre numărul de unităţi de consum, corectate cu factorul de conversie, înregistrate de repartitoarele de costuri din cadrul unui apartament "j", şi suprafaţa utilă a acelui spaţiu, exprimată în unităţi de consum/m2;
S^i(U) - suprafaţa utilă a apartamentului "i", exprimată în m2;
c) în cazul în care nu se cunoaşte suprafaţa echivalentă termic a corpurilor de încălzire montate şi prestatorul nu poate face dovada că inventarierea corpurilor de încălzire nu se datorează culpei sale, numărul de unităţi de consum aferente fiecărui apartament sau spaţiu cu altă destinaţie, cu relaţia:
n^i(NC) = k x R^max(j) x K^j(rec) x S^i(U)
în care:
k - coeficientul de corecţie, având valoarea de 1,35 pentru apartamente şi 3 pentru spaţiile cu altă destinaţie decât cea de locuinţă;
R^max(j) - cea mai mare valoare a raportului dintre numărul de unităţi de consum, corectat cu factorul de conversie, înregistrat de un repartitor de costuri din cadrul unui apartament "j", şi suprafaţa utilă a spaţiului în care este montat, exprimată în unităţi de consum/m2;
K^j(rec) - factorul de recalculare aferent apartamentului "j" care a înregistrat cel mai mare raport unităţi de consum/suprafaţă utilă, aşa cum acesta este definit la art. 3 pct. 17;
S^i(U) - suprafaţa utilă a apartamentului "i", exprimată în m2.