Iniţiatorii textelor articolelor 13, 83 şi 486 NCPC au avut în vedere, în opinia mea, cel puţin două obiective. Unul declarat şi unul nu.
Primul ar fi acela al asigurării unei asistenţe juridice de calitate. În acest scop, imposibilitatea mandatarului de a pune concluzii (inclusiv asupra excepţiilor) pare binevenită. Petentul (sau chiar mandatarul acestuia, dacă a primit puteri în acest sens) va apela la serviciile unui avocat. Acelaşi scop pare a-l avea şi sancţiunea nulităţii cererii de recurs redactată de o altă persoană decît avocatul (discutînd aici exclusiv despre persoanele fizice şi făcînd abstracţie de prevederile art.13 alin.2 teza finală).
Al doilea obiectiv: înlăturarea avocaţilor din baroul paralel, numit şi baroul Bota. Dacă pe cale penală rezultatele demersurilor împotriva acestora au fost cvasiinexistente, soluţia a rămas una civilă. Excepţia lipsei calităţii de avocat. Nici ea cu mare succes, deoarece, acolo unde excepţia a fost admisă, avocaţii respectivului barou au scos din dosar procura de reprezentare judiciară, ducînd mai departe procesul în calitate de mandatari.
După intrarea în vigoare a NCPC, iniţiatorii textelor articolelor de mai sus par a fi cîştigat. De ce afirm că acest cîştig este doar aparent? Pentru simplul motiv că ştiu cîte ceva despre jocul de şah. Mai concret, despre matul din trei mutări.
Mutarea nr.1. Un justiţiabil (aparent, unul oarecare, dar numai aparent, în realitate el avînd un statut bine definit, acela de perdant ab initio) introduce o cerere de chemare în judecată într-o materie în care sentinţa instanţei de fond este supusă recursului. Perdant fiind, soluţia e deja cunoscută: va pierde.
Mutarea nr.2. Justiţiabilul va solicita (în mod absolut deloc întîmplător) concursul unui avocat al baroului Bota în vederea redactării şi susţinerii recursului.
Răspunsul la mutare poate îmbrăca două forme. Avocatul părţii adverse invocă lipsa calităţii de avocat a reprezentantului recurentului iar instanţa, admiţînd excepţia, anulează recursul. Sau, instanţa respinge excepţia, ceea ce echivalează cu recunoaşterea calităţii de avocat, soluţie care interesează mai puţin în perspectiva a ceea ce urmează, dar care dă cîştig de cauză amintitului barou în ceea ce priveşte legalitatea constituirii şi activităţii lui şi a mebmrilor săi.
Mutarea nr.3. Justiţiabilul se adresează CEDO pentru încălcarea dreptului la liberul acces în justiţei, motivînd că, atîta vreme cît baroul Bota nu a fost declarat ilegal, membrii acestuia au tot dreptul de a practica avocatura şi, pe cale de consecinţă, de a redacta şi susţine un recurs în conformitate cu prevederile legii care reglementează procedura civilă, anularea recursului său nefiind conformă cu drepturile prevăzute în Convenţie.
Ce va putea face CEDO? Va lua act de faptul că baroul Bota nu este în afara legii, că actele de înfiinţare a acestuia nu au fost anulate de vreo instanţă din România şi că, aşa fiind, membrii respectivului barou se bucură de toate drepturile conferite de lege, printre acele drepturi figurînd şi acela de a redacta şi susţine un recurs în materie civilă.
Urmarea este simplă. CEDO va statua asupra existenţei unei încălcări a liberului acces la justiţie al petentului, pentru judecătorii Curţii neexistînd niciun temei să admită teza pe care o va susţine reprezentantul Statului Român potrivit căreia avocaţii unui barou (în speţă, baroul Bota, în privinţa căruia Statul nu poate aduce nicio dovadă şi niciun argument că ar funcţiona ilegal) ar fi mai puţin avocaţi decît membrii celuilalt barou şi, pe cale de consecinţă, mai puţin (sau deloc) abilitaţi să redacteze şi să susţină un recurs în condiţiile reglementate de codul de procedură civilă.
Ar fi superfluu să amintesc faptul că o astfel de decizie a Curţii ar deveni lege pentru orice instanţă din România şi că baroul Bota ar obţine, prin intermediul ei, recunoaşterea oficială a legalităţii existenţei sale. Culmea, cu ajutorul absolut nesperat din partea celor care, prin prevederile articolelor de mai sus, au încercat să-i sape groapa.
Cele de mai sus sunt, desigur, opinii personale. Cu alte cuvinte, suportă orice fel de critici. Pot admite, cu seninătate chiar, că priceperea mea la jocul de şah îşi are limitele ei.
Primul ar fi acela al asigurării unei asistenţe juridice de calitate. În acest scop, imposibilitatea mandatarului de a pune concluzii (inclusiv asupra excepţiilor) pare binevenită.
Mutarea nr. 2. Justiţiabilul va solicita (în mod absolut deloc întîmplător) concursul unui avocat al baroului Bota în vederea redactării şi susţinerii recursului.
Dar in cazul mandatarului licentiat in drept/consilier juridic, odata asigurata reprezentarea de catre o persoana cu studii juridice sau consilier juridic, se mai justifica imposibilitatea de a pune orice concluzii pe fond sau pe exceptii? In ce priveste calitatea, nu se poate face o discriminare intre categoriile din profesiile juridice. Exista profesionisti si "uscaturi" in toate categoriile.
In cazul expus de dv., considerati ca justitiabilul, persoana fizica, poate solicita concursul unui mandatar neavocat, licentiat in drept sau consilier juridic, ramanand valabila concluzia ca se va constata de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului incalcarea liberului acces la justitie?
Eu doream să subliniez un singur aspect: iniţiativa (dacă a avut ca scop eliminarea, în primul rînd, a avocaţilor din baroul Bota, şi eu cred că acesta a fost unul dintre scopuri) se va întoarce împotriva iniţiatorilor, deoarece fie instanţele vor accepta ca membrii respectivului barou au calitatea de avocaţi, fie se va ajunge la CEDO pentru încălcarea liberului acces la justiţie. În ambele cazuri, baroul Bota va ieşi în cîştig, în primul caz cu concursul instanţelor, în cel de-al doilea prin decizia CEDO, decizie care va trebui să constate că, deşi recurentul a fost reprezentat de o persoană care a dobîndit calitatea de avocat într-un barou pe care legea nu l-a declarat ilegal, i-a fost anulat recursul pentru că nu este redactat şi semnat de un avocat. Oricum am întoarce-o, tot acolo ajungem.
Pe de altă parte, rămîn la convingerea că prevederea din NCPC (art.13, 83, 486) este neconstituţională. Spre deosebire de francezi (care, din cîte am înţeles din citatul postat de Patrick_ dintr-o decizie CEDO, au instituit asistenţa gratuită pentru recurs), la noi situaţia este într-o ceaţă totală. Prin urmare, orice cheltuială suplimentară pentru justiţiabil (care excede taxei de timbru, pentru care există o reglementare, să-i spunem, acceptabilă) constituie o încălcare a dreptului său constituţional de a se adresa justiţiei.
Rămîne de văzut ce măsuri legislative se vor lua în sensul asigurării asistenţei gratuite în recurs şi care va fi poziţia Curţii Constituţionale la prima excepţie care, spun eu, va fi invocată cît de curînd.
Cît priveşte reglementarea prin care îi este interzis mandatarului să pună concluzii verbale (inclusiv asupra excepţiilor), CCR s-a pronunţat cu privire la conformitatea art.86(4) din vechiul cod de procedură. Undeva într-un topic postat la această secţiune am argumentat de ce consider că poziţia CCR nu mai poate fi aceeaşi în cazul unei eventuale excepţii de neconstituţionalitate a acelei prevederi din NCPC care îl opreşte pe mandatarul neavocat să pună concluzii verbale pe excepţii: noul cod nu reglementează în niciun fel posibilitatea de a contracara o excepţie prin depunerea de concluzii scrise, neexistînd nicio prevedere care să permită judecătorului să acorde un termen în acest sens, după cum principiul celerităţii nu-i permite să amîne judecata - şi, implicit, pronunţarea pe acea excepţie - pentru ca mandatarul să poată depune concluziile în scris. Sunt suficiente excepţii sau incidente procedurale care se ridică pe parcursul procesului, pentru că restul (cele invocate prin întîmpinare) pot fi combătute prin răspunsul la întîmpinare, reglementat şi el de NCPC.
Vor curge oareşce călimări de cerneală pe această temă.
Avocatii BOTA au fost recunoscuti atat de CEDO prin cererea 24057/2003 in care se arata ca " avocatii din aceast Barou pot profesa avocatura daca indeplinesc conditile L 51/1995" cat si de sute/mii de hotarari judecatoresti din Romania numai ca unii judecatori/procurori ii discrimineaza in continuare. Pentru faptul ca unii magistrati i discrimineaza mai multi avocati de la BOTA s-au plans la CEDO. Una dintre plangerii a fost inaintata la data de 18.01.2013 catre CEDO ptr. incalcarea art. 6/1; 8;11;14; si 17 din Conventie.
Acelasi avocat s-a adresat si CSM-ului dar si Consiliului ptr. combaterea discriminarii intrucat un avocat de la "traditionali" prin "aranjamente" juridice a ridicat exceptia lipsei calitatii de reprezentant in recurs cand avocatul Bota nu a mai aparat inculpatul in aceasta faza procesuala si prin aranjamentele avocatului traditional si abuz din partea judecatorilor aceasta exceptie a fost admisa.
Culmea este ca acesti judecatori care comit aceste abuzuri/discriminari si alte fapte de natura penala(vezi art.246/ 247/248/261 indic.1 C.P.etc.) impotriva avocatilor Bota sunt avansati in organele de conducere ale CSM-ului si in alte functii. Vezi cazul M.V.T
De cand ne hartuiesc, dicrimineaza acesti oameni si comit o serie de abuzuri si alte fapte de natura penala asupra noastra, unele asimilate Leg. 78/2000 nimeni nu se autosesizeaza. de ce?????????????????????
Citiți cu mai multă atenție deciziile CEDO: Chiar din ceea ce citați rezultă foarte clar că avocații pot profesa avocatura dacă îndeplinesc condițiile L 51/1995. Ori conform acestei legi, „avocații” respectivi nu sunt recunoscuți ca făcând parte dintr-un barou.
În altă ordine de idei, nu înțeleg de ce nu intrați într-un barou recunoscut de L 51/1995.