Despre aplicaþiile jocului de ºah

Iniţiatorii textelor articolelor 13, 83 şi 486 NCPC au avut în vedere, în opinia mea, cel puţin două obiective. Unul declarat şi unul nu.

Primul ar fi acela al asigurării unei asistenţe juridice de calitate. În acest scop, imposibilitatea mandatarului de a pune concluzii (inclusiv asupra excepţiilor) pare binevenită. Petentul (sau chiar mandatarul acestuia, dacă a primit puteri în acest sens) va apela la serviciile unui avocat. Acelaşi scop pare a-l avea şi sancţiunea nulităţii cererii de recurs redactată de o altă persoană decît avocatul (discutînd aici exclusiv despre persoanele fizice şi făcînd abstracţie de prevederile art.13 alin.2 teza finală).

Al doilea obiectiv: înlăturarea avocaţilor din baroul paralel, numit şi baroul Bota. Dacă pe cale penală rezultatele demersurilor împotriva acestora au fost cvasiinexistente, soluţia a rămas una civilă. Excepţia lipsei calităţii de avocat. Nici ea cu mare succes, deoarece, acolo unde excepţia a fost admisă, avocaţii respectivului barou au scos din dosar procura de reprezentare judiciară, ducînd mai departe procesul în calitate de mandatari.

După intrarea în vigoare a NCPC, iniţiatorii textelor articolelor de mai sus par a fi cîştigat. De ce afirm că acest cîştig este doar aparent? Pentru simplul motiv că ştiu cîte ceva despre jocul de şah. Mai concret, despre matul din trei mutări.

Mutarea nr.1. Un justiţiabil (aparent, unul oarecare, dar numai aparent, în realitate el avînd un statut bine definit, acela de perdant ab initio) introduce o cerere de chemare în judecată într-o materie în care sentinţa instanţei de fond este supusă recursului. Perdant fiind, soluţia e deja cunoscută: va pierde.

Mutarea nr.2. Justiţiabilul va solicita (în mod absolut deloc întîmplător) concursul unui avocat al baroului Bota în vederea redactării şi susţinerii recursului.

Răspunsul la mutare poate îmbrăca două forme. Avocatul părţii adverse invocă lipsa calităţii de avocat a reprezentantului recurentului iar instanţa, admiţînd excepţia, anulează recursul. Sau, instanţa respinge excepţia, ceea ce echivalează cu recunoaşterea calităţii de avocat, soluţie care interesează mai puţin în perspectiva a ceea ce urmează, dar care dă cîştig de cauză amintitului barou în ceea ce priveşte legalitatea constituirii şi activităţii lui şi a mebmrilor săi.

Mutarea nr.3. Justiţiabilul se adresează CEDO pentru încălcarea dreptului la liberul acces în justiţei, motivînd că, atîta vreme cît baroul Bota nu a fost declarat ilegal, membrii acestuia au tot dreptul de a practica avocatura şi, pe cale de consecinţă, de a redacta şi susţine un recurs în conformitate cu prevederile legii care reglementează procedura civilă, anularea recursului său nefiind conformă cu drepturile prevăzute în Convenţie.

Ce va putea face CEDO? Va lua act de faptul că baroul Bota nu este în afara legii, că actele de înfiinţare a acestuia nu au fost anulate de vreo instanţă din România şi că, aşa fiind, membrii respectivului barou se bucură de toate drepturile conferite de lege, printre acele drepturi figurînd şi acela de a redacta şi susţine un recurs în materie civilă.

Urmarea este simplă. CEDO va statua asupra existenţei unei încălcări a liberului acces la justiţie al petentului, pentru judecătorii Curţii neexistînd niciun temei să admită teza pe care o va susţine reprezentantul Statului Român potrivit căreia avocaţii unui barou (în speţă, baroul Bota, în privinţa căruia Statul nu poate aduce nicio dovadă şi niciun argument că ar funcţiona ilegal) ar fi mai puţin avocaţi decît membrii celuilalt barou şi, pe cale de consecinţă, mai puţin (sau deloc) abilitaţi să redacteze şi să susţină un recurs în condiţiile reglementate de codul de procedură civilă.

Ar fi superfluu să amintesc faptul că o astfel de decizie a Curţii ar deveni lege pentru orice instanţă din România şi că baroul Bota ar obţine, prin intermediul ei, recunoaşterea oficială a legalităţii existenţei sale. Culmea, cu ajutorul absolut nesperat din partea celor care, prin prevederile articolelor de mai sus, au încercat să-i sape groapa.


Cele de mai sus sunt, desigur, opinii personale. Cu alte cuvinte, suportă orice fel de critici. Pot admite, cu seninătate chiar, că priceperea mea la jocul de şah îşi are limitele ei.