Decadere din proba (martori si inscrisuri)

invocati in intampinare lipsa probelor, solicitand instantei sa respinga actiunea ca neintemeiata

Multumesc pentru efortul de a-mi raspunde
.
Poate imi spune totusi cineva daca este operanta decaderea reclamantului din dreptul de a propune probe in aceasta faza (probe neindividualizate in actiunea introductiva).

Art. 272 din Codul muncii inversează regula de drept comun (art. 249 din Codul de procedură civilă), stabilind că sarcina probei revine angajatorului (pârât), care are obligaţia să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare. E adevărat că în practica pe care am răsfoit-o pe jurisprudenta.org această regulă pare atenuată, însă ştiţi prea bine că în loteria judiciară există mereu un risc să o invoce fie partea adversă, fie instanţa.

Dacă angajatorul a fost citat cu menţiunea de a depune întâmpinare, instanţa a apreciat că cererea de chemare în judecată îndeplineşte condiţiile legale, nefiind necesară regularizarea ei. Într-o acţiune obişnuită, în care sarcina probei revine reclamantului, nedepunerea înscrisurilor (art. 194 lit. e)) în numărul de copii prevăzut de lege şi cu formalitatea "conform cu originalul", cel puţin pe la instanţele pe care le cunosc, ar fi un motiv de citare a reclamantului pentru regularizarea cererii (art. 200). La fel ar fi, deşi criticabil, neindicarea numelor şi adreselor martorilor.

În litigiul de muncă e posibil ca tocmai regula privind sarcina probei să îi permită reclamantului să nu-şi precizeze mijloacele de probă prin cererea introductivă. Deci invocarea decăderii reclamantului din probă ar fi uşor de respins.

Multumesc @klewos. Multumesc in special pentru ca ati inteles foarte bine intrebarea si ati raspuns exact la ceea ce ma interesa.
Ati intuit bine, eu reprezint angajatorul, si faptul ca cererea nu a fost "regularizata" mi-l explic in acest fel - eu am sarcina probei (este o intuitie, nu cunosc instanta si nici practica ei pe NCPC).
Intre timp m-am hotarat sa cer energic decaderea din probe, chiar cu riscul pe care mi l-ati expus cu eleganta mai sus.

Am si un interes practic legitim sa cer decaderea: eu imi formulez pozitia/intampinarea si anticipez cheltuielile cu litigiul (infatisari, ore de munca etc.) pe situatia pe care o cunosc din actiune, si pe probele pe care le cunosc a fi propuse de reclamant (nici una).
Desigur ca imi asum sarcina probei si voi proba tot ce consider rezonabil relevant, in plus fata de apararile la motivele invocate de salariat.
Din practica (i cu acelasi salariat, si cu altii) stiu faptul ca, odata cu probele, salariatul va aduce "abordari" noi, inclusiv motive noi. (va face asta dupa ce va vedea intampinarea, ocazie cu care va si renunta la unele motive initial invocate, si va inventa unele "noi" cu ocazia propunerii probelor)
Stiu si ca voi avea ocazia sa ma apar impotriva acestor "aparitii "noi (de aceea nu il inteleg pe adversarul care tot incearca sa ne surprinda pe mine si pe jude cu diversi "asi din maneca" pe care ii stia de la inceput)
Insa cu aceste aparari noi (aparute in probe) pentru mine efortul cu litigiu va creste exponential in mod inutil si complet neproductiv pentru instanta.

Aceasta abordare (ca reclamantul sa surprinda partea adversa cu elemente pretins noi in faza de probatiune, dar pe care este evident ca reclamantul le-a cunoscut inainte de formularea actiunii introductive) mi se pare neprocedurala, incorecta fata de instanta, neprodcutiva pentru mersul cauzei, pe langa spiritul noului cod, extrem de ... desueta, si absolut inutila pentru reclamant (cum ziceam, oricum voi avea ocazia procedurala sa ma apar de "surprize", numai ne lalaim degeaba cu termene).
De aceea am sa imi joc rolul. Va anunt cum a mers :)

Mărturisesc că dau târcoale acestei discuţii de trei zile şi, spre ruşinea mea, tot nu am un punct de vedere argumentat. Eu aş solicita decăderea reclamantei din dreptul de mai propune probe, dar este ceva mai degrabă intuitiv. Am probleme în special cu motivarea în drept a unei asemenea solicitări, întrucât NCPC prevede că neataşarea înscrisurilor şi neindicarea numelui, prenumelui şi adresei martorilor se sancţionează cu anularea cererii.

Într-o altă ordine de idei, am câteva nedumeriri. Înţeleg că în litigiile de muncă sarcina probei este răsturnată. Asta înseamnă că cel ţinut să facă probatoriul este pârâtul. Reclamantul nu este obligat să propună probe care să îi susţină afirmaţiile. Dar dacă totuşi propune probe deşi nu este obligat să o facă, mă gândesc că trebuie să ataşeze aceste probe cererii de chemare în judecată, aşa cum îl obligă noile dispoziţii procedurale. Eu nu văd aici o contradicţie între art. 272 Codul muncii şi dispoziţiile din Codul de procedură civilă.

Mai apoi, am o problemă cu faptul că art. 272 Codul muncii nu a fost pus în acord cu dispoziţiile din Codul de procedură civilă. Art. 272 Codul muncii vorbeşte despre prima zi de înfăţişare, instituţie care nu mai există în sistemul NCPC. Este exclus, în opinia mea, să se pună semnul egalităţii între prima zi de înfăţişare din sistemul CPC 1865 şi primul termen de judecată din NCPC în primul rând pentru nu sunt unul şi acelaşi lucru. Din acest punct de vedere, art. 272 Codul muncii este o normă anacronică, desuetă.

Pe de altă parte, nu aş absolutiza ceea ce se întâmplă în procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată. Eu am avut cinci cereri de chemare în judecată în care acelaşi reclamant solicita instanţei de contencios administrativ suspendarea/anularea unor acte trecute şi viitoare în legătură cu actele X, Y şi Z şi situaţiile de fapt A, B şi C (actele trecute şi viitoare a căror suspendare/anulare se cerea nu erau nici determinate, nici determinabile).

Prin urmare, nu ştiam nici dacă este vorba despre acte administrative care atrag, astfel, competenţa instanţei de contencios administrativ şi cu atât mai puţin ştiam dacă trebuie să judece în primă instanţă tribunalul ori curtea sau dacă există plângere prealabilă. Toate cererile au trecut de judecători aşa cum erau. În întâmpinări am invocat excepţia nulităţii cererilor pentru lipsa obiectului lor iar reclamantul şi-a precizat cererile. Într-unul dintre dosare am şi soluţie, iar instanţa a rămas în pronunţare pe cu totul altceva decât "actele trecute şi viitoare" din cererea iniţială. Asta înseamnă că procedura de regularizare a cererii a lipsit, deşi trebuia să existe.