Concediu medical - limita maxima pe 12 luni

1. Din OUG 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurãri sociale de sãnãtate:

Art. 13. - (1) Durata de acordare a indemnizaţiei pentru incapacitate temporarã de muncã este de cel mult 183 de zile în interval de un an, socotitã din prima zi de îmbolnãvire.
(2) Începând cu a 91-a zi, concediul se poate prelungi de cãtre medicul specialist pânã la 183 de zile, cu aprobarea medicului expert al asigurãrilor sociale.
(3) Durata de acordare a concediului şi a indemnizaţiei pentru incapacitate temporarã de muncã este mai mare în cazul unor boli speciale şi se diferenţiazã dupã cum urmeazã:
a) un an, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru tuberculozã pulmonarã şi unele boli cardiovasculare, stabilite de Casa Naţionalã de Asigurãri de Sãnãtate, denumitã în continuare CNAS, cu acordul Ministerului Sãnãtãţii;
b) un an, cu drept de prelungire pânã la un an şi 6 luni de cãtre medicul expert al asigurãrilor sociale, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru tuberculozã meningealã, peritonealã şi urogenitalã, inclusiv a glandelor suprarenale, pentru SIDA şi neoplazii, în funcţie de stadiul bolii;
c) un an şi 6 luni, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru tuberculozã pulmonarã operatã şi osteoarticularã;
d) 6 luni, cu posibilitatea de prelungire pânã la maximum un an, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru alte forme de tuberculozã extrapulmonarã, cu avizul medicului expert al asigurãrilor sociale.

2. Din Normele de aplicare a OUG 158/2005:

Art. 24. - (1) Concediile medicale pentru incapacitate temporarã de muncã se acordã pe o duratã de cel mult 183 de zile în interval de un an, socotite de la prima zi de îmbolnãvire.

(2) Începând cu a 91-a zi, concediul medical se poate prelungi pânã la 183 de zile, cu avizul medicului expert al asigurãrilor sociale.

(3) Durata de acordare a concediului şi a indemnizaţiei pentru incapacitate temporarã de muncã este mai mare în cazul unor boli speciale şi se diferenţiazã dupã cum urmeazã:
a) un an, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru tuberculozã pulmonarã şi unele boli cardiovasculare, stabilite de Casa Naţionalã de Asigurãri de Sãnãtate, denumitã în continuare CNAS, cu acordul Ministerului Sãnãtãţii;
b) un an, cu drept de prelungire pânã la un an şi 6 luni de cãtre medicul expert al asigurãrilor sociale, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru tuberculozã meningealã, peritonealã şi urogenitalã, inclusiv a glandelor suprarenale, pentru SIDA şi neoplazii, în funcţie de stadiul bolii;
c) un an şi 6 luni, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru tuberculozã pulmonarã operatã şi osteoarticularã;
d) 6 luni, cu posibilitatea de prelungire pânã la maximum un an, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru alte forme de tuberculozã extrapulmonarã, cu avizul medicului expert al asigurãrilor sociale.

(4) Pentru obţinerea avizelor prevãzute la alin. (2) şi (3), medicul curant va întocmi un referat medical conform modelului prezentat în anexa nr. 8; referatul medical se va transmite la cabinetul de expertizã medicalã şi recuperare a capacitãţii de muncã din a cãrui razã teritorialã îşi are domiciliul asiguratul.

Art. 25. - (1) Medicii de familie au dreptul de a elibera certificate de concediu medical pentru incapacitate temporarã de muncã cu durata de cel mult 10 zile calendaristice, în una sau mai multe etape.
(2) În cazul menţinerii incapacitãţii temporare de muncã pentru aceeaşi afecţiune, concediul medical se poate prelungi de cãtre medicul curant din ambulatoriul de specialitate sau spital, în caz de internare, în etape succesive de maximum 30 de zile calendaristice, pânã la 90 de zile calendaristice în decursul unui an, socotit de la prima zi de îmbolnãvire.
(3) Durata cumulatã a concediilor medicale acordate de medicul de familie pentru un asigurat pentru incapacitate temporarã de muncã nu poate depãşi 30 de zile calendaristice în ultimul an, socotite de la prima zi de îmbolnãvire, indiferent de cauza acesteia. Dupã totalizarea a 30 de zile calendaristice acordate de cãtre medicul de familie, eliberarea certificatelor de concediu medical se va face numai de cãtre medicul curant din ambulatoriul de specialitate sau spital, în caz de internare, cu încadrarea în duratele maxime prevãzute de lege.