SCHIMBAREA DE NUME PE CALE ADMINISTRATIVA
Persoana care solicită schimbarea numelui pe cale administrativă va
depune o cerere la Serviciul Public Comunitar de Evidenţă a Persoanelor în a cărui
rază teritorială îşi are domiciliul sau a ultimului loc de domiciliu avut in tara, in cazul
cetatenilor romani cu domiciliul in strainatate.
Potrivit Ordonantei nr.41/2003 art.4, sunt considerate ca întemeiate
cererile de schimbare a numelui în următoarele cazuri:
a) când numele este format din expresii indecente, ridicole ori transformat prin
traducere sau în alt mod;
b) când persoana în cauză a folosit în mod permanent, în exercitarea profesiei,
numele pe care doreşte să îl obţină, făcând dovada cu privire la aceasta, precum
şi asupra faptului că este cunoscută în societate sub acest nume;
c) când, din neatenţia ofiţerilor de stare civilă ori ca urmare a necunoaşterii
reglementărilor legale în materie, au fost efectuate menţiuni greşite în registrele
de stare civilă ori au fost eliberate certificate de stare civilă cu nume eronate, în
baza cărora au fost eliberate alte acte;
d) când persoana în cauză are nume de familie sau prenume format din mai multe
cuvinte, de regulă reunite, şi doreşte schimbarea acestuia;
e) când persoana în cauză poartă un nume de familie de provenienţă străină şi
solicită să poarte un nume românesc;
f) când persoana şi-a schimbat numele de origine străină într-un nume românesc,
pe cale administrativă, şi doreşte să revină la numele dobândit la naştere;
g) când părinţii şi-au schimbat numele pe cale administrativă, iar copiii solicită să
poarte un nume de familie comun cu al părinţilor lor;
h) când persoana în cauză solicită să poarte un nume de familie comun cu al
celorlalţi membri ai familiei, nume care a fost dobândit ca urmare a adopţiei, a
menţinerii numelui la căsătorie, a stabilirii filiaţiei ori a unor schimbări de nume
aprobate anterior pe cale administrativă;
i) când soţii au convenit cu ocazia încheierii căsătoriei să poarte numele de
familie reunite şi ambii solicită schimbarea acestuia pe cale administrativă,
optând pentru numele de familie dobândit la naştere de către unul dintre ei ori
să revină fiecare la numele avut anterior căsătoriei;
j) când persoana în cauză face dovada că a fost recunoscută de către părinte
ulterior înregistrării naşterii, însă, întrucât nu a sesizat instanţa pentru
încuviinţarea purtării numelui de familie al acestuia în timpul vieţii, nu există
altă posibilitate de dobândire a numelui părintelui decât pe cale administrativă;
k) când prenumele purtat este specific sexului opus;
l) când persoanei i s-a încuviinţat schimbarea sexului prin hotărâre judecătorească
rămasă definitivă şi irevocabilă şi solicită să poarte un prenume corespunzător,
prezentând un act medico-legal din care să rezulte sexul acesteia;
m) alte asemenea cazuri temeinic justificate.
(3) Sunt de asemenea considerate justificate şi cererile de schimbare a numelui în
următoarele cazuri:
a) când persoana în cauză a adoptat minori şi doreşte ca aceştia să poarte un alt
prenume;
b) când căsătoria a încetat prin moartea sau prin declararea judecătorească a morţii
unuia dintre soţi, iar soţul supravieţuitor solicită să revină la numele de familie
purtat anterior căsătoriei ori la numele de familie dobândit la naştere;
c) când în urma divorţului un fost soţ revine la numele de familie purtat anterior şi
care provine dintr-o altă căsătorie, de asemenea desfăcută prin divorţ, şi doreşte
să poarte numele dobândit la naştere;
d) când în urma încetării căsătoriei prin moartea sau prin declararea judecătorească
a morţii unuia dintre soţi celălalt soţ se recăsătoreşte şi, ca urmare a desfacerii
acestei căsătorii, acesta doreşte să poarte numele de familie dobândit la naştere;
e) când fostul soţ doreşte să poarte numele de familie pe care l-a avut în căsătorie,
pentru a avea un nume comun cu copiii încredinţaţi spre creştere şi educare, cu
consimţământul fostului soţ, dat în formă autentică;
f) când părinţii au divorţat, iar copiii încredinţaţi spre creştere şi educare unuia
dintre părinţi, care a revenit la numele de familie avut anterior căsătoriei,
solicită să poarte numele de familie al acestuia;
g) când s-a desfăcut adopţia unei persoane căsătorite care are copii minori şi în
urma desfacerii adopţiei persoana în cauză revine la numele de familie avut
înainte de adopţie;
h) când unul dintre soţi, la încheierea căsătoriei, a luat numele de familie al
celuilalt soţ, nume pe care acesta l-a dobândit prin adopţie, iar ulterior încheierii
căsătoriei are loc desfacerea adopţiei.
i) când persoana în cauză a folosit, în exercitarea profesiei, numele pe care doreşte
să îl obţină, făcând dovada cu privire la aceasta, precum şi asupra faptului că
este cunoscută în societate sub acest nume;