Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr 76 / 2012pentru punerea in aplicare a NCPC, dispozitiile Codului de procedura civila ( noul cod) se aplica numai proceselor incepute dupa intrarea acestora in vigoare.
Deci, in cazul apelurilor si recursurilor se va aplica legea veche cu toate procedurile abrogate in prezent conform noii legi procesual civile.
Este o norma care deroga de la regula aplicarii de indata a legii procesual civile.
Aceasta inseamna ca in motivarea apelurilor si recursurilor se vor invoca vechile norme de drept, acestea constituind temeiurile legale.
Si in privinta termenelor de declarare a apelului si a recursului termenul va fi de 15 zile si nu de 30 de zile, asa cum se prevede in NCPC.
Aceeasi parere o am si eu. Legea noua se aplica numai proceselor incepute dupa intrarea in vigoare a acesteia, iar proces nu inseamna numai prima instanta ci si caile de atac ordinare si extraordinare.
Legea veche se aplică, bineînţeles, şi căilor de atac dar nu numai acestora. Orice cerere nouă ce este conexă unui litigiu care a început sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă se va soluţiona potrivit vechilor norme de procedură, chiar dacă soluţionarea ei implică formarea unui nou dosar.
O problema poate totusi aparea in caz de disjungere in cazul in care cei care raman sa se judece dupa disjungere au introdus actiunile lor, cererile lor, dupa intrarea in vigoare a noii legi.
Insa e greu de spus deoarece legea nu vorbeste de actiuni, ci de procese.
Dar...desi cel care a deschis procesul nu mai are nicio calitate in noul proces inceput de fapt pe legea noua se poate judeca pe legea veche...pe ratiunea ca s-a facut disjungerea.
Nu imi aduc aminte sa vad reglementare expresa pe asa ceva desi ar cam fi trebuit prevazut de lege...
Dacă instanţa disjunge o cerere introdusă după intrarea în vigoare a noului cod într-un litigiu început sub imperiul celui vechi, acea cerere va face obiectul unui dosar separat, fără nicio legătură cu dosarul din care a fost disjunsă. Adică, se judecă precum o cerere distinctă.
Dacă e privită ca o cerere distinctă, introdusă după intrarea în vigoare a codului nou, nu văd de ce ar fi aplicabile prevederile vechiului cod în ceea ce priveşte judecarea ei pe fond. În momentul în care instanţa a dispus disjungerea, acea cerere trebuie să primească un număr de dosar, să fie supusă procedurii aleatorii de stabilire a instanţei care o va judeca şi să urmeze procedura legii în vigoare la data la care a fost introdusă.
Adică, o cerere reconvenţională tardiv introdusă rămîne, totuşi, o cerere care trebuie soluţionată. Fiind introdusă după intrarea în vigoare a noului cod într-un proces care se judecă pe vechiul cod, soarta ei (respectiv tardivitatea) va fi judecată potrivit legii aplicabile dosarului în care a fost introdusă (legea veche), după care, odată stabilit faptul că ea nu poate fi judecată decît separat, pretenţiile pîrîtului faţă de reclamant neputîndu-se judeca în acelaşi cadru procesual, ea trebuie judecată, în noul dosar, conform normelor de procedură în vigoare la data introducerii ei.