Revizuirea: art. 322 pct. 2 și pct. 7 din vechiul Cod de procedurã civilã

1. Pârâtul poate avea pretenții numai formulând cerere reconvențională. Textul de lege se referă la pretențiile părților, nu la probatorii sau excepții procesuale.

2. Nu este vorba despre același dosar, ci este vorba despre dosare diferite în care există tripla identitate de părți, obiect și cauză. Adică aproximativ ce ați scris dvs. aici: ”(...) un caz avand acelasi gen de pretentii, intre aceleasi parti, in aceeasi calitate, dar in alta perioada,(...)”.

1. art.322 pct.7 vechiul C.proc.civ. : Dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut (art.322 pct.2 C.proc.civ.)
Acest motiv de revizuire este o aplicare a principiului disponibilităţii, precum şi a obligaţiei instanţei de a hotărî numai în limitele în care a fost sesizată .
Textul art.322 pct.2 C.proc.civ. consacră trei ipoteze ce vizează inadvertenţele dintre obiectul pricinii supuse judecăţii şi ceea ce instanţa a hotărât .
Prima ipoteză, „când instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut” , cunoscută în literatura juridică sub denumirea de extra petita se poate întâlni, de exemplu, dacă :
- instanţa a acordat termen de graţie, deşi debitorul nu a formulat o cerere în acest sens;
- instanţa a încuviinţat păstrarea numelui purtat în timpul căsătoriei, fără să se fi cerut acest lucru;
- instanţa a acordat cheltuieli de judecată, deşi nu au fost solicitate etc.
Revizuirea pentru această ipoteză nu este admisibilă dacă instanţa a comis o greşeală de judecată , întrucât legiuitorul are în vedere situaţia în care instanţa s-a pronunţat, din eroare, şi asupra unor lucruri care nu s-au cerut.
În schimb, s-a apreciat că este posibilă revizuirea atunci când instanţa a respins o pretenţie nesolicitată .

A doua ipoteză, „ când instanţa nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut” , cunoscută în doctrină sub denumirea de minus petita, poate fi invocată în situaţia în care instanţa a omis să se pronunţe asupra unei pretenţii deduse judecăţii, indiferent
că a fost formulată printr-o cerere principală , incidentală sau accesorie . De exemplu, instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii reconvenţionale sau nu a acordat cheltuielile de judecată solicitate.
Revizuirea nu este admisibilă în situaţia în care instanţa a omis să se pronunţe asupra unei excepţii sau asupra unei cereri de încuviinţare a probelor ori a unui motiv de apel sau de recurs, după cum nici atunci când nu s-a pronunţat pe fond, rezolvând cauza pe baza unei excepţii .(C.Ap.Bucureşti, S. pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă, dec.nr.948/2002, în „Revista română de dreptul muncii” nr.3/2002, p.137-139)

A treia ipoteză, „când instanţa a dat mai mult decât s-a cerut”, cunoscută în literatura juridică sub denumirea de plus petita , poate fi invocată, de exemplu, dacă reclamantul a solicitat stabilirea unei servituţi de trecere şi instanţa îi recunoaşte dreptul de proprietate sau reclamantul a pretins obligarea pârâtului la plata unei sume de bani şi instanţa îl obligă pe pârât la mai mult (V.M.Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila., vol.II, 1997, p.391)

2. art.322 pct.7 vechiul C.proc.civ. : Dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una sau aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate .
Revizuirea pe acest motiv îşi are suportul în respectarea puterii lucrului judecat şi presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:
- să existe două hotărâri definitive potrivnice.
- hotărârile contradictorii să fie pronunţate în aceeaşi pricină, adică, să existe triplă identitate de părţi, obiect şi cauză . A se vedea si C.Ap.Bucureşti, S. a III-a civ., dec.nr.1335/2002, în Practică judiciară civilă 2001-2002, Editura Brilliance, Piatra Neamţ, 2003, p.545-547.
- hotărârile potrivnice să fie pronunţate în dosare diferite ; Revizuirea este inadmisibilă dacă hotărârile contradictorii au fost date în aceeaşi pricină pe parcursul mai multor cicluri procesuale (C.S.J., S.civ., dec.nr.793/1998, în „Dreptul” nr.4/1999, p.153).
- în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia puterii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi discutat ;
- să se solicite anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a dat cu nerespectarea puterii lucrului judecat .

Va multumesc, am inteles!!!
Ref. pct 4: în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii... va rog sa imi explicati: ”in urma”- ce inseamna- dupa/consecutiv sau, ca urmare a judecarii dosarului respectiv.
Ref. pct 5: înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică-INTREBARE: Poate fi recunoasterea retinerii abuzive a unei sume de bani, negata mai multi ani, si COMUNICAREA restituirii sumei, in scris (va voi restitui suma...), deci, comunicarea, dupa decizia definitiva si documentele de inapoiere a sumei pot intra la acest pct. 5?
Ref. ”evocarea fondului” -nu am inteles, cu toate ca m-am documentat, cat am putut.
Nu imi doream nimic mai mult, decat sa primesc raspuns de la doamna avocat Gabriela Pintea.

1. Motivul prevazut la art.322 pct.4 vechul C.proc.civ. vizeaza trei ipoteze distincte, si anume:
- Prima ipoteză, „dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină:
- A doua ipoteză vizează situaţia în care „hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii”>
- a treia ipoteză „dacă un magistrat a fost sancţionat disciplinar pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă în acea cauză”.

Referitor la cea de-a doua ipoteza: Revizuirea este admisibilă pe acest motiv, dacă :
- falsitatea înscrisului să fie constatată printr-o hotărâre judecătorească, de regulă o hotărâre penală , fără a fi necesar ca aceasta să-l condamne pe autorul falsului ;
- înscrisul declarat fals să fi fost determinant pentru pronunţarea hotărârii atacate.
Însă legiuitorul nu impune, ca în prima ipoteză, condiţia existenţei unei hotărâri definitive de condamnare. De asemenea, legiuitorul nu impune în mod expres condiţia săvârşirii unei infracţiuni de fals în legătură cu înscrisul pe care s-a întemeiat hotărârea atacată .
În jurisprudenţă s-a decis că prin înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii trebuie să se înţeleagă nu numai înscrisul reţinut ca fals o dată cu stabilirea unei infracţiuni, ci şi înscrisul al cărui conţinut nu este real, chiar dacă, prin operaţiunea de alterare a realităţii, nu s-a comis o infracţiune (T.Suprem, S.civ., dec.nr.185/1980, în Repertoriu de practică judiciară în materie civilă a Tribunalului Suprem şi a altor instanţe judecătoreşti pe anii 1975-1980, de I.Mihuţă, Editura ªtiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982, p.311, nr.170).

Dacă din motive justificate, constatarea falsului nu s-a putut realiza până la data formulării cererii de revizuire, instanţa sesizată cu această cerere poate stabili dacă un înscris avut în vedere la pronunţarea hotărârii atacate are sau nu conţinut real (C.S.J., S.civ., dec.nr.5606/2000, în „Dreptul” nr.12/2001, p.156.) precum şi motivele pentru care nu s-a aflat de alterarea adevărului până la acea dată .

2. Prima ipoteză priind art.322 pct.5 vechiul C.proc.civ. vizează situaţia în care la data pronunţării hotărârii instanţa nu a avut în vedere anumite înscrisuri, imposibil de prezentat, care, dacă erau cunoscute instanţei cu ocazia judecării pricinii, ar fi fost de natură să determine o altă soluţie.
Pentru a se admite revizuirea pe acest motiv trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii :
- revizuientul să prezinte un înscris doveditor ; Întrucât legiuitorul foloseşte termenul de „înscris”, înseamnă că dintre temeiurile revizuirii sunt excluse celelalte mijloace de probă, precum : declaraţiile de martori, chiar autentificate, rapoartele de expertiză, mărturisirile (T.Suprem, S.civ., dec.nr.322/1978, în „Revista română de drept”, nr.8/1978, p.64).

- înscrisul pe care se bazează partea interesată să nu fi putut fi înfăţişat în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată cu revizuire, fie pentru că a fost reţinut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii ;
- înscrisul să fi fost descoperit după darea hotărârii , adică este un înscris nou care nu a fost folosit în litigiul soluţionat prin hotărârea atacată;
- înscrisul să fi existat la data pronunţării hotărârii atacate ;
- înscrisul să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanţa a cărei hotărâre este atacată, ar fi putut duce la pronunţarea unei alte soluţii .

Înscrisurile constituite ulterior nu pot servi drept temei al revizuirii, deoarece numai înscrisurile existente la data pronunţării hotărârii puteau fi reţinute de partea potrivnică în cursul procesului de fond, cealaltă parte fiind în imposibilitate de a le prezenta (C.S.J., S.civ., dec.nr.974/1999, în Practică şi literatură juridică 1997-2000, de ª.Crişu E.D.Crişu, Editura Argessis, Curtea de Argeş, 2000, p.867).

Excelente lamuriri! Urmeaza sa le studiez in amanunt, inclusiv trimiterile, apoi, cu scuzele cuvenite, am sa va rog sa imi raspundeti la unele intrebari punctuale, din ambele raspunsuri .NU acum!!!
Dar, pentru ca ma pasioneaza, in avant-premiera, va anunt ca mi se pare ca am cumul de pct. la dispozitie. Acum este randul pct.9! Am citit ca sa inteleg daca este cazul meu, Decizia Nr. 233 din 2011, a Curtii Constitutionale, publicata in MO 340 din 17 mai 2011. Bineinteles, pentru 2014!

La Mulți Ani!

cu sănătate, prosperitate, realizări profesionale excelente, noroc și să ne întâlnim cu bucurie în 2014 și ”forever”