1. Conform dispozițiilor Codului Muncii, art.146 alin.3, angajatorul este obligat să acorde concediu, până la sfârşitul anului următor, tuturor salariaţilor care într-un an calendaristic nu au efectuat integral concediul de odihnă la care aveau dreptul.
2. La alin.4 al aceluiasi articol se dispune ca, compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă.
3. Faţă de lipsa unei rezolvări legale a situaţiei în care angajatorul nu acordă concediu, până la sfârşitul anului următor, salariatului care într-un an calendaristic nu a efectuat integral concediul de odihnă la care avea dreptul, soluţia nu poate fi decât acordarea unei despăgubiri egale cu indemnizaţia de concediu ce i s-ar fi cuvenit salariatului în cauză. Aşadar de la regula efectuării în natură a concediului de odihnă există nu numai excepţia privitoare la cazul încetării contractului individual de muncă, ci şi excepţia privitoare la situaţia când din motive obiective, nu s-a putut efectua concediul. (Alexandru Ţiclea, Andrei Popescu, Constantin Tufan, Marioara Ţichindelean, Ovidiu Ţinca, Dreptul muncii, Editura Rosetti, Bucureşti, 2004, p. 600)