culpa...comuna sau exclusiva

DIVORŢUL. MOTIVE DE DIVORŢ
Divorţul se poate pronunţa pe baza acordului ambilor soţi dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii cumulative:
·până la data cererii de divorţ a trecut cel puţin un an de la încheierea căsătoriei.
·să nu existe copii minori rezultaţi din căsătorie.
Aşa cum căsătoria se încheie prin consimţământul liber al viitorilor soţi, tot astfel desfacerea ei prin acordul soţilor trebuie să îndeplinească aceeaşi condiţie.Cererea de divorţ întemeiată pe acordul părţilor trebuie să fie semnată de ambii soţi.Are loc la cererea unuia sau a ambilor soţi, pentru motive temeinice, în cazul în care continuarea căsătoriei nu mai este cu putinţă, prin acordul soţilor, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii cumulative:
· până la data cererii de divorţ a trecut cel puţin 1 an de la încheierea căsătoriei;
· nu există copii minori rezultaţi din căsătorie.
În practică au fost calificate ca motive de divorţ următoarele împrejurări:
· părăsirea nejustificată a domiciliului conjugal imputată pârâtului,
· adulterul,
· violenţa,
· incompatibilitatea fiziologică,
· boala incurabilă a unuia dintre soţi ascunsă celuilalt soţ la încheierea căsătoriei,
· lipsa nejustificată a consimţământului la raportul sexual,
· atitudinea necorespunzătoare a unuia din soţi manifestata prin violenţă fizică sau altă natură,
· boala incurabilă gravă de care suferă unul dintre soţi, necunoscută celuilalt soţ la încheierea căsătoriei, făcând imposibilă coabitarea acestora,
· pedeapsa privativă de libertate a unuia dintre soţi,
· destrămarea vieţii de familie dovedit de manifestări imorale,
· separaţia în fapt imputabilă pârâtului.
Divorţul se pronunţă prin hotărâre judecătorească, din culpa soţului pârât sau din vina ambilor soţi, iar în cazul divorţului prin acord precum şi în situaţiile în care divorţul este cerut pentru motiv de boală survenită înainte sau în timpul căsătoriei (alienaţie mintală ori debilitate mintală cronică sau pentru o altă maladie gravă şi incurabilă), instanţa urmează să constate desfacerea căsătoriei fără a mai pronunţa divorţul din vina soţului pârât.
Acţiunea se poate stinge în orice fază prin împăcarea soţilor. Pe durata procesului, instanţa poate lua măsuri vremelnice care se pot referi la raporturile personale sau patrimoniale dintre soţi.
Data la care se consideră desfăcută căsătoria este data când hotărârea prin care s-a pronunţat divorţul a rămas irevocabilă. Nu constituie motiv temeinic de divorţ faptul că neînţelegerile dintre soţi n-au fost provocate de comportar a lor, ci din cauza traiului în comun cu alţi membri din familie.Divorţul se va pronunţa numai în cazuri justificate, deoarece temeinicia motivelor de divorţ implică o anumită gravitate şi durată a neînţelegerilor dintre soţi, în care sens, instanţa de judecată este îndreptăţită şi datoare să depună străduinţele şi diligentele necesare pentru cunoaşterea adevăratelor motive de divorţ.Soţul vinovat de desfacerea căsătoriei este îndreptăţit să primească întreţinerea din partea celuilalt soţ, după divorţ, numai în decurs de 1 an de la acest moment. Daca soţul vinovat s-a recăsătorit în decursul acestui an, dreptul la întreţinere încetează, iar dacă divorţul s-a pronunţat din vina ambilor soţi, fiecare din ei are dreptul să ceară pensie de întreţinere pe durată nedeterminată. Dreptul la întreţinere a soţului care nu este vinovat de divorţ nu este limitat de timp.
Pronunţarea divorţului din vina ambilor soţi se face numai dacă culpa concurentă a soţului reclamant este gravă şi bine stabilită şi ar fi putut duce ea singură la desfacerea căsătoriei.

Din probele administrate in cauza instanta apreciaza culpa partilor in procesul de divort, de regula declaratia martorilor.

Mi s-a intamplat ca instanta sa nu mai administreze proba testimoniala in divortul din culpa comuna.

Probabil ca nu existau copii minori nascuti.
Prin martori se ajunge la aceasta concluzie de catre instanta respectiv daca culpa este comuna sau exclusiva.

Asa este, nu existau. Si oricum, a fost doar o intamplare fericita. In rest, culpa comuna sau exclusiva s-a dovedit intotdeauna (si) cu martori.