1) Pentru a preîntâmpina eventuale situaţii neplăcute şi pentru a evita firme ce nu respectă prevederile legale, în momentul în care decideţi să apelaţi la un agent de ocupare a forţei de muncă solicitaţi la inspectoratul teritorial de muncă în raza căruia îşi are sediul agentul, în temeiul prevederilor Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, informaţii cu privire la îndeplinirea obligaţiei de înregistrare, la activitatea de intermediere propriu-zisă desfăşurată şi informaţii despre firmele care nu mai desfăşoară activitatea de selecţie şi plasare forţă de muncă.
2) Cum se poate verifica o firma de recrutare în străinătate
1. În primul rând, solicitaţi un certificat constatator de la registrul comerţului din raza teritorială în care se află societatea de mediere, ca să verificaţi starea firmei (dacă este suspendată, în insolvenţă) şi ca să verificaţi obiectul de activitate care să-i permită genul acesta de activităţi (firma ar trebuie să aibă COD CAEN selecţia şi plasarea forţei de muncă)
2. Verificaţi agentul de mediere, adică firma de recrutare în străinătate la Inspectoratul Teritorial de Muncă din raza teritorială în care îşi are sediul firma.
3. Solicitaţi firmei acreditarea de la Ministerul Muncii Orice firmă de mediere a forţei de muncă (adică firma de recrutare în străinătate, n. red.) trebuie să fie acreditată de către Ministerul Muncii, acreditare care presupune verificarea îndeplinirii unor condiţii pentru desfăşurarea acestui tip de activitate, o garanţie în plus pentru client.
4. Verificaţi firma angajatoare din străinătate.
5. Solicitaţi prezentarea contractului care conţine oferte ferme de locuri de muncă, încheiat cu persoane juridice, persoane fizice sau cu organizaţii patronale din străinătate.
6. Încheiaţi un contract de mediere pentru orice ofertă de muncă prezentată, contract care nu trebuie să prevadă comisioane sau garanţii de la solicitanţii de locuri de muncă din străinătate, ci doar un tarif pentru prestarea serviciilor de mediere. Dacă tariful este achitat de angajatorii străini, este interzisă încasarea acestuia şi de la solicitantul din România.
3) Legea in materie prevede ca , aceste contracte vor cuprinde cel puţin următoarele elemente:
a)durata contractului;
b)numărul de locuri de muncă în străinătate pentru care se încheie contractul;
c)funcţia, meseria sau ocupaţia;
d)natura şi durata angajării, condiţiile de angajare, de încetare a angajării sau de reangajare;
e)durata timpului de muncă şi de repaus;
f)tariful orar, salariul lunar şi datele de plată a salariului;
g)sporuri, ore suplimentare şi alte drepturi salariale;
h)cazurile în care pot fi urmărite drepturile salariale;
i)durata, modul de acordare şi drepturile băneşti aferente concediului de odihnă;
j)condiţiile de muncă, măsuri de protecţie şi securitate a muncii;
k)posibilitatea transferării salariului în România;
l)asigurarea medicală a angajaţilor români, similar cu cea a cetăţenilor din ţara primitoare;
m)acordarea de despăgubiri angajaţilor români în cazul accidentelor de muncă, al bolilor profesionale sau al decesului;
n)condiţiile de cazare, de locuit sau, după caz, de închiriere a unei locuinţe şi de asigurare a hranei;
o)asigurarea formalităţilor, stabilirea condiţiilor de transport din România în statul în care se asigură ofertele de locuri de muncă şi retur pentru angajaţii cetăţeni români şi membrii de familie care îi însoţesc sau îi vizitează, precum şi suportarea cheltuielilor aferente;
p)taxele, impozitele şi contribuţiile care grevează asupra veniturilor angajaţilor cetăţeni români, asigurându-se evitarea dublei impuneri sau a dublei perceperi de contribuţii de asigurări sociale;
r)obligaţiile angajaţilor cetăţeni români în străinătate.