Ce se discuta la Davos ?

Valul „eurosceptic” ameninţă scheletele din dulapurile băncilor germane.
de Radu Golban

În spaima din ce în ce mai vocală a liderilor europeni faţă de valul eurosceptic, care ar putea câştiga o treime din Parlamentul European la alegerile din 2014, putem citi insomniile bancherilor germani. Gândirea critică şi mecanismele democratice care aduc o alternativă la linia dictatorială a austerităţii propovăduite, prin pârghiile Germaniei, la Bruxelles, sunt percepute ca o ameninţare nu atât din motive politice declarate (teama de „extremism”, „populism” şi „naţionalism”), cât din motive pur financiare: noua distribuţie a voturilor în PE ar putea răsturna axioma bancară „too big to fail”. Astfel, nota de plată pasată din ograda celor mai mari bănci europene în cea a statelor „de mâna a doua”, cum ar fi cele din Europa de Est, s-ar putea întoarce în mâna celor care au făcut excesele.
Zilele trecute, la Forumul Economic Mondial de la Davos, Axel Weber, fostul preşedinte al Deutsche Bundesbank (Banca Centrală a Germaniei), s-a declarat extrem de îngrijorat de alegerile europarlamentare în care, spune el, „euroscepticii ar putea câştiga teren”.
Care este legătura? Testele de stres pentru 124 de bănci europene, programate să înceapă la sfârşitul lunii mai, adică exact după alegerile europarlamentare.
Dincolo de acuzaţiile de „populism”, „extremism” şi „naţionalism” pe care le aruncă politicienii aflaţi la vârful structurilor UE către cei care vin cu o gândire critică asupra eurosistemului zac scheletele din dulapurile băncilor, care ar putea genera o notă de plată zdrobitoare pentru Europa. Cine va plăti această „factură” amânată şi ascunsă până acum sub preş? Aceasta este întrebarea la care ar trebui să răspundă europarlamentarii trimişi de cetăţeni să îi reprezinte în noul legislativ al UE. Vor plăti vinovaţii sau, din nou, „damnaţii” din statele de la periferia Uniunii? Este răspunsul de care se tem bancherii cel mai mult.
Abordarea lui Weber la forumul de la Davos a părut complet „în afara subiectului”, a relatat publicaţia germană Geopolitical.de, în condiţiile în care liderii europeni dezbăteau, în momentul în care a luat cuvântul, problema şomajului, aflat la maxime istorice în UE. În realitate, fostul şef al Băncii Centrale a Germaniei a fost mai la obiect decât colegii săi: Axel Weber e conştient că şomajul şi sărăcia în creştere în toate statele membre, mai puţin Germania şi Franţa, sunt un fenomen rezultat direct din politicile de austeritate dictate de Germania, şi că au generat un foarte puternic val de nemulţumire. În acest context urmează testele de stres pe care trebuie să le treacă băncile europene, iar băncile germane şi franceze au, cumulat, „găuri” de 500 de miliarde de euro. „Ameninţare la adresa Franţei şi Germaniei”, subtitrează publicaţia germană de geopolitică, explicând că „riscurile bancare nu există doar în statele din sud şi de la periferie, dar ameninţă, de asemenea, două «state inimă» a Uniunii - în special Franţa, dar, de asemenea, şi Germania”. Băncile germane s-ar putea confrunta cu un deficit de capital la testele de stres din lunile următoare, a avertizat recent, într-un alt context, şi Elke Koenig, preşedintele autorităţii care supraveghează piaţa financiară din Germania (BaFin). „În funcţie de modul în care sunt formulate scenariile şi ipotezele (de stres), testul ar putea scoate la iveală nevoi suplimentare de capital la unele bănci”, a precizat Koenig.
Este clar de ce Weber, în calitatea sa de fost şef al Băncii Centrale a Germaniei, vede un risc în europarlamentare, explică jurnaliştii germani de la publicaţia Geopolitical.de: testele de stres trebuie să fie proiectate astfel încât băncile importante să îl poate trece uşor, însă e clar că vor fi „victime”, pentru că un test pe care îl va trece toată lumea pare greu de crezut. Printre aceste victime s-ar putea număra, pe lângă celelalte state din Europa de Est, şi România. Nota de plată de 500 de miliarde de euro trebuie să fie plătită, iar euroscepticii nou-veniţi în PE ar putea să nu fie de acord ca statele de le „periferia” UE să fie, din nou, bune de plată.
O opoziţie puternică, reală în Parlamentul European nu este dorită de birocraţii de la Bruxelles, scrie Geopolitical.de. Prin urmare, aceştia au tot interesul să încurajeze şi să tolereze practicile electorale ale statelor membre care limitează accesul candidaţilor independenţi sau al unor formaţiuni politice care ar putea reflecta aceste nemulţumiri în legislativul european.
În plus, partidele eurosceptice câştigă teren în momentul în care Parlamentul European câştigă puteri mai importante, mai ales în ceea ce priveşte alegerea preşedintelui Comisiei. „Vor exista între un sfert şi o treime din europalamentari care vor vota «nu» la o treime din orice propunere”, explică europarlamentarul francez Alain Lamassoure.
Publicat Joi, 13 februarie 2014

Cum nu mai este mult pana la alegerile pentru Parlamentul european, astfel de articole pot fi avute in atentia cetatenilor UE, pentru a alege in cunostinta de cauza.