Statutul deponenților în România

Bună seara!

Iaca întrebarea mea: în momentul constituirii unui depozit bancar la o bancă comercială, care este statutul deponentului? I.e. deponentul devine un creditor negarantat al băncii, banii trecând în proprietatea băncii, aceasta având libertatea să facă ce dorește cu aceștia și singura obligație față de deponent este restituirea, LA CERERE, a sumei depuse + dobânda aferentă? Sau altminteri?

Întrebarea vine deoarece, în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, din câte am citit, cf. Foley v Hill din 1848 situația este cea descrisă mai sus: banca este un debitor al deponentului, iar creditul este neasigurat (i.e. fără gaj sau ipotecă), încât deponentul este în ultima categorie la masa creditorilor dacă banca devine insolventă. Aparent, la fel este și în Statele Unite, și ceva foarte similar s-a petrecut recent în Cipru.

Știu că în U.E. există garantarea depozitelor sub 100,000 euro, valabil și în România (cf. site-ului FGDB), dar întrebarea finală este dacă o situație similară cu cea din Cipru nu se poate produce și în România? De aceea, vreau să aflu care este relația concretă dintre bancă și deponent și care este statutul depozitelor. Precizez că mi se pare injust ca un deponent să plătească pentru problemele băncii, de vreme ce nu a avut nici un rol în deciziile de afaceri ale acesteia.

Mulțumesc anticipat!