Sunt multe de spus in legatura cu acest subiect .Va redau cateva idei principale :
- David J. Cherrington, un specialist în domeniul Resurselor Umane afirma că, asigurarea cu personal a unei organizaţii cuprinde mai multe activităţi de bază şi anume: planificarea resurselor umane, recrutarea şi selecţia personalului. Procesul de asigurare cu personal din exteriorul organizaţiei cuprinde recrutarea, selectarea şi integrarea personalului, în timp ce asigurarea cu personal din interiorul organizaţiei presupune unele transferuri, promovări, verificări, dezvoltări, precum şi eventuale pensionări, decese, demisii.
Astfel, obiectivul activităţii de recrutare constă în identificarea unui număr suficient de mare de candidaţi, astfel încât cei care îndeplinesc condiţiile, să poată fi selectaţi.
Recrutarea Resurselor Umane are în vedere şi analiza posturilor şi proiectarea muncii.
O etapă deosebit de importantă a procesului de recrutare de personal o prezintă identificarea surselor de recrutare. Acestea pot fi interne sau externe, dar majoritatea organizaţiilor folosesc ambele surse de recrutare.
- Recrutarea din exterior se face prin metoda informală si prin metoda formală.
= Metoda informală se caracterizează prin publicitate foarte limitată, recurgându-se la concursul angajaţilor care există in organizaţie, cerându-se acestora să apeleze la persoane interesate de angajare, dintre rude, prieteni, cunoscuţi. Aceste relaţii personale se vor dovedii eficiente dacă aceste investigaţii se fac în mod discret, tocmai pentru a nu fi interesate de întreprinderea la care candidatul are deja un loc de muncă, expunându-l la riscul pierderii lui.
= Metoda formală. Această metodă se caracterizează prin căutare de persoane ce doresc să se angajeze, aflate în căutare de lucru pe piaţa muncii sau doritoare să schimbe locul de muncă pe care-l deţin. În acest scop se apelează la diferite forme de publicitate, exemplu: comunicarea la AJOFM , micropublicitate, contactarea directă a întreprinderii, reviste de specialitate.
- Procesul de selecţie al personalului trebuie privit ca o activitate de armonizare, de adecvare între cerinţele unei funcţii şi capacităţile fizice şi psihointelectuale ale candidatului secţionat. Angajaţii incapabili de a realiza cantitatea şi calitatea muncii aşteptate pot costa organizaţia mulţi bani, timp şi imagine.
Cu alte cuvinte, selecţia personalului este acea activitate a Mangementului Resurselor Umane care constă în alegerea, potrivită anumitor criterii, a celui mai competitiv sau potrivit candidat pentru ocuparea unui anumit post.
Interviul iniţial de alegere este realizat, în unele cazuri, înainte ca solicitantul să completeze formularele de cerere ale unui post, cu scopul de a vedea dacă acesta are şanse de a fi ales pentru postul disponibil.
În situaţia interviului se pun întrebări asupra unor chestiuni pe baza cărora să se determine în ce măsură candidatul îndeplineşte unele cerinţe şi candidaţii pentru a realiza sarcinile funcţiei oferite.
Aspectele abordate în contextul unui asemenea interviu privesc:
- Interesul solicitantului pentru funcţie.
- Locul de muncă oferit.
- Plata aşteptată.
- Disponibilitatea pentru muncă.
- Calificarea minimă necesară.
- Eventualele aspecte specifice.
Surse: Robert L. Mathis, Panaite C. Nica, Costache Rusu , Managementul Resurselor Umane, Pag. 95-97, 1997; Bolton Trevor, Human Resource Management, Editura London, Londra, 1998; 20. Paunescu Ion, Managementul Resurselor Umane-Studii de caz,Editura Eficient, Bucureşti, 2000 etc.