Audiere minor

Nu veti fii prezenta in sala,o sa va spuna sa stati pe hol sa asteptati.Nu va fie teama,si copilul meu a fost audiat.Vorbesc bland cu copiii,intrebari de genul:cati anisori ai,de ce vrei sa stai cu mami si nu cu tati,cine se implica mai mult etc.Sfatul meu este sa o pregatiti pana la audiere,sa o faceti sa creada ca nu se intampla nimic rau.Daca instanta cunoaste situtia,ca tatal a fost absent atatia ani,sigur vor stii ce sa intrebe ca sa nu o sperie.Stati linistita!:)

Nu trebuie sa va faceti griji prea mari. In primul rand sunt judecatori specializati pe completele de minori, apoi audierea va avea loc n camera de consiliu si nu in sedinta publica, doar in prezenta judecatorului si a grefierului. Dvs nu veti putea fi prezenta pt a nu influenta aceasta ascultare.

Legea impune audierea minorilor peste 10 ani dar ea nu este decisiva in cele mai multe cazuri, tocmai pt ca minorul nu are un discernamant complet.

Copila va fi intrebata cu cine locuieste, daca este vizitata de celalalt parinte, daca vrea sa merga in vacante cu acesta etc.

Lucrurile sunt evidente in cazul meu...tatal nu a fost prezent niciodata, de asta am si obtinut autoritate exclusiva acum 1 an, dar a aparut acum 1 luna si nu face altceva decat sa ne sicaneze.
Eu, in principiu, sunt de acord sa-si cunoasca fata, dar treptat, sa nu perturbe programul copilului, dar el nu intelege. Spune ca e vacanta si vrea sa vada copila de 3 ori/sapt, dar copilul nu vrea sa mearga decat insotita de mine, pt ca , firesc, nu il cunoaste, nu l-a mai vazut de la 2 ani.Iar eu nu ma pot duce cu el de 3 ori / sapt, pt ca lucrez in fiecare zi, ( el nu munceste si sigur ca e dornic sa iasa in oras, ca este odihnit ), trebuie sa ma ocup de casa, sa gatesc , sa etc... cate nu are de facut o mama singura ?
Dar el nu intelege, isi vede doar interesul lui si expune copilul unui stres inutil.
Voi vorbi cu fata mea, daca vom ajunge pana la judecata, dar oricum, probabil ca ma va sicana mult timp...
Probabil ca sunt multe mame in situatia mea?
Voi ce ati facut ???

Tatăl are program de vizită stabilit în procesul anterior, de autoritate părintească? dacă are un program, trebuie să-l respectaţi. Nu trebuie să vă opuneţi, fata se poate opune.
Încercaţi să purtaţi negocierile în scris, prin email. Arătaţi-vă totala bunăvoinţă, referiţi-vă la interesul minorui de a avea legătură cu tata, spuneţi-i că dvs. încercaţi să o convingeţi să plece cu el.
Refuzul trebuie să fie din partea fetei.

Ceea ce am facut eu a fost sa demonstrez ca un copil nu se viziteaza ci se creste! L-a apucat dorul de fata? foarte frumos! dimineata tel ca fata are nevoie de sirop de tuse, dupa masa mail ca fetei ii trebuie ghiozdand nou, maine sms sa vina la control la stomatolog, poimaine scrisoare ca e programata la medicul de familie, in week end-uri are activitati recreativ culturale...costa! Sa vina acasa sa faca cu ea temele la matematica pe vacanta si apropo pe drum sa faca si niste cumparaturi etc.
In general cand se prind acesti minunati domni ca nu e doar despre a scoate canich-ul in parc li se ia si dispar inapoi de unde au venit! Cu cat va veti impotrivi mai mult ii veti da satisfactia ca va sicaneaza si va deranjeaza viata, si odihnit si lipsit de ocupatie fiind, va continua. Daca il veti sufoca insa dvs pe el si va percepe ca nu e doar despre distractie si ca in loc de iesit la o bere cu baietii ar putea iesi cu copila, va fugi mancand pamantul.
Aceasta lege geniala le-a bagat in cap ca a fi parinte este despre drepturi si nu despre obligatii!
Sa stiti ca si cateva telefoanele in creierii noptilor sau a diminetilor de week end nu strica! Copiii nu se cresc prin parcuri si vacante! Copii plang, au muci, febra, viseaza urat, doresc ce nu le putem da, au teme, au nervi, au zile proaste etc. Sa stie si dragul de tatic nu doar dvs de aceste probleme si sa miste fundu' sa participe la rezolvarea lor, ca asta inseamna sa fi parinte.