As dori un sfat in legatura cu o problema pe care eu personal o consider extrem de grava. Copilul meu - care acum are 11 ani si care imi este incredintat mie (mama) prin hotarare definitiva si irevocabila de divort inca din anul 2005 - este in permanenta abuzat emotional si psihic de catre tatal lui.
Mentionez ca relatia dintre ei este una strict telefonica sau in rare cazuri pe Skype, deoarece tatal copilului este plecat din tara din 2005. De cel putin 2 ani jumatate, majoritatea conversatiilor dintre ei doi se finalizeaza cu lacrimi din partea copilului meu, care in nenumarate randuri a fost injurat (in cele mai golanesti moduri posibile pe care nu-mi permit sa le reproduc), marginalizat, descurajat, jignit, astfel incat astazi (cand a purtat ultima conversatie telefonica cu tatal sau) si-a exprimat dorinta de a nu mai vorbi niciodata cu acesta. In vara anului 2012, am convenit sa-l las in Anglia la tatal sau pe care nu-l mai vazuse de 2 ani, iar dupa o saptamana, m-a sunat copilul in hohote de plans ca vrea sa vina acasa urgent pentru ca tatal sau il pedepseste si il cearta zi de zi, aparent fara vreun motiv bine intemeiat. Cand mi l-a adus acasa, taica-su mi-a comunicat ca ''pana nu-l dresez, copilul nu mai are ce cauta la el'', ca e un ''nesimtit'' si un ''prost crescut'' - asta in prezenta baiatului care la vremea aceea avea 9 ani si in conditiile in care - vazut prin ochii vecinilor, cunostintelor, prietenilor, invatatoarei, copilul este foarte bine educat cu extrem de mult bun simt, manierat si cuminte.
Ce pot face din punct de vedere legal pentru a-mi proteja copilul? Inteleg ca o decadere din drepturile parintesti nu este posibila, dar o varianta de protectie trebuie sa existe. Pensia alimentara i-o trimite cand are chef si daca are chef deci mari ''privilegii'' nu obtine de pe urma acestui om care are ghinionul sa-i fie tata doar cu numele. Baiatul meu este destul de mare incat sa-si dea seama despre ceea ce se intampla si simte ca nu este in regula ceva cu tatal lui si sufera enorm.
As dori un raspuns daca se poate.
Va multumesc anticipat!
Situaţia copilului dvs. şi a dvs. este fericită vis a vis de alte mii de mame.
Aveţi încredinţarea copilului, tatăl e departe, mai şi trimite câteodată bani pentru copil...
Puteţi rări numărul apelurilor preluate, copilul poate dormi când e sunat, se mai pierde telefonul, sau copilul e la antrenament unde nu are telefonul la el...şi mai există acel buton de închis telefonul-şi reţeaua are uneori probleme ;)
Aveti dreptate, insa copilul e copil...stie ca e tatal lui si isi doreste sa imaprta si cu el micile lui bucurii. Chiar daca azi l-a injurat si maine il suna iar, o sa vrea sa vorbeasca cu el desi azi a zis ca nu mai vrea. Eu nu i-am vorbit tatal de rau niciodata si am incercat sa-i mentin cat de cat apropiati pentru ca asa mi s-a parut normal. Insa acest personaj face tot posibilul sa distruga emotional copilul iar eu, din punct de vedere legal, nu pot face nimic.
Situatia mea si a copilului spuneti ca este fericita? Poate....insa eu nu imi mai doresc sa pansez ranile pe care tatal lui i le cresteaza in inimioara de fiecare data cand are ocazia cu replici si adresari de genul ''dute-n **** mea de nesimtit'', ''prostule'', ''hai sictir'' etc, etc.
Astazi dupa ce l-a injurat, copilul a inceput sa planga si i-a inchis telefonul - iar reactia tatalui printr-un mesaj adresat mie, a fost ca este un copil lipsit de educatie - in conditiile in care copilul a intrebat cand ii trimite bicicleta pe care i-o promisese de acum cateva luni.
Aceasta problema nefiind noua, am incercat si variianta dv. cu limitarea contactului, insa am facut de fiecare data mai rau...spunandu-mi ca nu am dreptul sa nu-i permit sa vorbesca cu copilul, sa-mi sune mama si s-o injure si pe ea, sa ma sune la serviciu, etc.
As dori sa stiu daca exista vreo varianta legala la care sa pot apela pentru a limita contactul si pentru a-mi proteja in defiinitiv copilul. Nu este normal ca la 11 ani, sa se intrebe copilul cu ce a gresit, de ce se poarta asa tatal lui cu el, de ce il uraste, iar eu efectiv sa nu am vreun raspuns.
dvs spuneti ca micutul doreste sa imparta micile bucurii cu tatal lui, atunci dvs de ce vreti sa le limitati legatura??? stiu ca il necajeste pe copil, apelati la un psiholog. cred ca micutul trebuie sa inteleaga faptul ca tatal sau are o deviere mentala materializata prin limbaj violent si sa-l trateze ca atare.
Am o filmare a unei conversatii dintre ei doi si mesaje trimise mie. Toate releva foarte clar atitudinea dispretuitoare si limbajul folosit de tatal sau, insa nu stiu daca pot fi folosite ca si proba in instanta.
Atata timp cat tatal nu constientizeaza, ca si adult, ca ii face rau copilului si continua sa-l traumatizeze emotional, eu ca si mama imi doresc, pentru binle acestuia sa-l protejez din punct de vedere legal deoarece intelegerea dintre noi ca si parinti, practic este inexistenta.
De ce sa-mi consiliez psihologic copilul din cauza unui om care nu realizeaza ca face rau copilului? Chiar daca am custodia copilului, asta nu-mi da puterea sa rup relatiile dintre ei, chiar daca ii sunt daunatoare copilului si de aceea mi-as dori sa pot rezolva pe cale legala aceasta problema. Nici pensia alimentara n-a platit-o decat cand a avut chef, pe motiv ca i-a dat suficient de-a lungul timpului, lucru pe care i l-a comunicat direct copilului spunandu-i ca eu nu am facut niciun efort financiar pentru copil si ca de acum e problema mea sa ma ocup.