„Limitarea” e doar la obligația de depunere a jurământului.
Art. 320 Scutirea de jurământ
Copiii care nu au împlinit vârsta de 14 ani şi cei care sunt lipsiţi de discernământ în momentul audierii, fără a fi puşi sub interdicţie, pot fi ascultaţi, fără jurământ, însă instanţa le va atrage atenţia să spună adevărul şi va ţine seama, la aprecierea depoziţiei lor, de situaţia lor specială.
Deci pot fi ascultați în calitate de martori inclusiv minorii și inclusiv cei care nu au discernământ în momentul audierii dar nu sunt puși sub interdicție.
Trebuie făcută distincția între posibilitatea de a fi ascultat ca martor și măsura în care se va ține seama de depoziția persoanelor respective în momentul deliberării.
Pe de altă parte, nu rezultă de nicăieri faptul că judecătorul nu poate aprecia discernământul unei persoane, în funcție de situația concretă și de persoana celui pe care-l audiază.
eu nu insist sa am dreptate insa discernamantul si capacitatea de exercitiu au ooo..... mare legatura
v-as intreba in ce conditii se dobandeste discernamantul anterior capacitatii de exercitiu?
va rog?
sunt rautacios si va conduc la conditiile de admisibilitate a probelor:D
Nu contestă nimeni că lipsa capacității de exercițiu prezumă lipsa discernământului.
Doar că în cazul probei testimoniale se pare că, prin voința legiuitorului, se poate asculta și o persoană fără discernământ, urmând ca la evaluarea probei respective să se țină cont de asta.
În fond de ce să nu poată fi ascultat un minor fără capacitate de exercițiu cu privire la un fapt la care a asistat personal, urmând ca mărturia lui să se completeze prin coroborare și cu alte probe?