Buna ziua,
Ma lovesc de acceasi problema in Australia. In urma cu citiva ani anm incheiat o procura de vinzare cumparare in limba romana in fata notarului australian apoi procura a fost apostilata. notarul din Romania a recunoscut aceasta procura . Inainte de semnarea procurii am cerut in scris confirmarea consulatului. Ministerul afaceriolor externe de asemnea specifica validitatea procurilor date in limba romana in fata notarului roman si apositlate. vezi mai jos:
Stimata doamna/domnisoara Ioana Mihaesi,
email consulat:
Stimata doamna/domnisoara ....
Procura poate fi intocmita si la un notar public australian, in conditiile apostilarii
conform Conventiei de la Haga
Best regards,
Camelia Dragan
Consul
Consulate General of Romania in Sydney
Address: 4/83 York Street, Sydney, NSW, 2000
Tel: 00-61-2 - 93318799
E-mail: consrsyd@tpg.com.au (consular section)
De asemnea efectul apostilei este definit
I. Obiectul „Convenţiei Apostilă”
Un număr mare de state din lumea întreagă sunt parte într-un tratat care simplifică în mod considerabil autentificarea actelor oficiale ce urmează a fi folosite în străinătate, Convenţia de la Haga din 5 octombrie 1961 cu privire la suprimarea cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine, mai bine cunoscută sub denumirea Convenţia Apostilă.
Convenţia reduce procesul de autentificare la o singură formalitate: emiterea unui certificat de autentificare de către o autoritate desemnată de statul în care actul oficial a fost emis. Acest certificat se numeşte Apostilă.
Convenţia facilitează îndeosebi circulaţia actelor oficiale emise de un stat contractant care urmează să fie folosite în-un alt stat contractant.
Apostilele pot fi emise numai pentru actele oficiale eliberate într-un stat parte contractantă la Convenţia Apostilă şi care urmează a fi folosite într-un alt stat tot parte contractantă la Convenţie, dacă sunt îndeplinite patru condiţii:
1. -statul în care a fost eliberat actul oficial este parte la Convenţia Apostilă;
2. -statul în care actul oficial urmează să fie folosit este parte la Convenţia Apostilă;
3. -documentul este considerat drept act public în baza dreptului în vigoare în statul care l-a eliberat;
4. -statul în care actul oficial urmează să fie folosit cere o Apostilă pentru a-l recunoaşte ca act oficial străin."
Pe site-ul Ministerului Afacerilor externe este de asemenea precizat:
În funcţie de ţară, procurile şi declaraţiile întocmite de cetăţenii români pot fi folosite în România şi în lipsa autentificării ambasadei sau consulatului român.
În ţările semnatare ale Convenţiei de la Haga din 1961 privind suprimarea cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine (între care se numără şi România), procurile sau declaraţiile întocmite de cetăţenii români pot fi autentificate, în limba română, de un notar local, urmând ca apoi să fie legalizate cu Apostilă de autorităţile competente ale statului respectiv. Documentele legalizate cu Apostilă sunt valabile, în temeiul Convenţiei, pe teritoriul României, fără îndeplinirea vreunei alte formalităţi. Totuşi, dacă actul a fost redactat într-o limbă străină, el va trebui tradus în limba română pentru a putea fi opozabil autorităţilor române.
Problema care apare insa este faptul ca unii notari din Romania refuza aceste procuri pe considerentul ca nu este dovedita forma autentica a procurii. Procurile cu forma autentica sint inregistrate . Pe de alta parte, Apostila aplicata pe fiecare act emis in strainatate are de asemenea un numar unic de inregistrare.
Pe site-ul de la ambasada SUA se precizeaza urmatoarele:
II. Întocmirea procurilor la notari locali (americani):
Îndeplinirea cerințelor legale pentru întocmirea unui înscris notarial la sediul misiunii române nu este întotdeauna agreată de solicitanți, mai ales când aceștia se află la mare depărtare de una dintre misiunile noastre diplomatice sau oficii consulare de carieră. De aceea, în multe din situațiile în care trebuie întocmit un act notarial, există și varianta, legală, de utilizare a unui înscris autentificat la un notar local (american). Deoarece România și SUA sunt semnatare ale Convenţiei de la Haga din 1961 privind suprimarea cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine, astfel de înscrisuri, dacă sunt apostilate de Secretarul de Stat al Statului în care s-a încheiat actul, sunt legal întocmite pentru a fi utilizate în afara SUA. Mai multe informaţii despre "Apostila de la Haga" puteţi citi aici:
[ link extern ] .
Din păcate, deoarece atribuţiile legale ale notarilor americani sunt mai reduse decât cele ale notarilor români, notarii publici din SUA au dreptul doar să certifice fapte sau documente, dar nu şi să le autentifice (!). Autentificarea se face exclusiv printr-o autoritate auperioară lor (Secretarul de Stat, care aplică Apostila Convenţiei de la Haga din 1961).
Conform legilor americane (specifice fiecărui Stat din SUA), înscrisurile notariale ale notarilor publici din SUA se încheie, de regulă, doar cu o "încheiere scurtă" de certificare, parafa și semnătura notarului. În România, o asemenea încheiere nu poate fi considerată "în formă autentică", fiind analizată dacă ea corespunde sau nu cerinţelor Legii Notarilor Publici din România. Astfel, fără o încheiere de autentificare conform legii române sau când aceasta este incompletă faţă de prevederile legii române, ori când textul înscrisului este în limba română (notarul fiind american şi neprecizând că ar cunoaşte limba română), înscrisurile întocmite în SUA, chiar dacă sunt apostilate conform cerințelor legale (Convenția de la Haga din 1961), pot fi totuși respinse de autoritățile din România, motivul fiind tocmai neîndeplinirea cerințelor prevăzute de legea română pentru încheierea unui înscris în "formă autentică".
Mai mult, în proceduri de tipul succesiunilor sau transferurilor de proprietate, unde încheierea în formă defectuoasă a unui înscris poate atrage anularea întregii tranzacții, notarul român (sau autoritatea română), care primește un înscris încheiat de un notar american în formă necorespunzătoare (față de legea română), este posibil să-l respingă pentru a proteja tranzacţia respectivă în interesul părţilor și va solicita încheierea lui doar în "formă autentică", la una dintre misiunile diplomatice sau oficiile consulare de carieră ale României din străinătate.
Pentru proceduri la care legea română sau procedurile autorităţilor române nu solicită întocmirea înscrisurilor în formă autentică (cum ar fi procurile pentru solicitarea şi ridicarea unui certificat, apostilarea unui document de studii, o declarație de însoțire minor, etc.), nu ar trebui să fie impedimente în utilizarea înscrisurilor autentificate de notari americani (și apostilate apoi la Secretarul de Stat al statului american respectiv). NOTĂ: Dacă înscrisul este redactat în limba română, notarul (american) trebuie în mod obligatoriu să menționeze că limba română îi este cunoscută!
Totuşi, datorită unor situaţii apărute tot mai des în ultimul timp, în care autorităţi din România au respins şi înscrisuri încheiate la notari americani şi apostilate, pentru situaţii în care "forma autentică" nu era expres cerută de lege, au fost demarate demersuri la autorităţile competente din România pentru a soluţiona sau clarifica această problemă şi să indice MAE în mod predictibil care este acceptabilitatea în România a înscrisurilor întocmite la notari americani (conform legii americane) şi sub ce formă.
In momentul de fata nu am gasit care este poziia MAE cu referire la aceasta problema.
Parerea dumneavoastra?
avocatnet.ro explicăm legislația
DinuX, utilizator
global_bystander