Orice salariat are dreptul de a munciii, la angajatori diferiti sau la acelasi angajator, in baza unor contracte individuale de munca, beneficiind de salariul corespunzator pentru fiecare dintre acestea (art. 35 alin. (1) din Codul muncii ).
Fac exceptie de la aceste prevederi situatiile in care prin lege sunt prevazute incompatibilitati pentru cumulul unor functii.
Prin urmare, nu exista o limita a numarului contractelor de munca incheiate de o singura persoana fie ele cu norma intreaga sau cu timp partial, pe durata determinata sau nedeterminata.
In speta, raspunsul este afirmativ la problema ridicata de dvs.
Din interpretarea coroborata a dispozitiilor art. 112 alin. (1) C. muncii, cu dispozitiile art. 35, art. 113, art. 118 din acelasi cod, deducem ca durata normala a timpului de munca, de 40 de ore pe saptamana, se refera la un singur contract de munca. (Ion Traian Stefanescu, Tratat teoretic si practic de dreptul muncii, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2010, p. 525)
Durata normala a timpului de munca, de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe saptamana, se raporteaza la un singur contract de munca, intrucat, in caz contrar, s-ar goli de continut dispozitiile art. 35 din Codul muncii ce permit salariatului sa cumuleze mai multe contracte individuale de munca. (Alexandru Athanasiu, Luminita Dima, Dreptul muncii, Editura All Beck, Bucuresti, 2005, p. 165)