Martor..autoincriminarea

Martorul poate refuza sa depuna marturie daca se autoincrimineaza.

CristinaPaisa a scris:

Martorul poate refuza sa depuna marturie daca se autoincrimineaza.

De unde rezulta asta? dreptul de a nu da nicio declaraţie pe parcursul procesului penal este doar al acuzatului, drept pe care organul judiciar are obligatia sa il aduca la cunostinta inaintea audierii, la martor nu exista aceasta obligatie.
Ca exista posibilitatea ca declaratia sa fie exclusa din procesul penal este alta discutie, asta nu inseamna ca are dreptul la tacere, acest drept in cazul martorilor este recunoscut doar persoanelor aflate in situatiile expres prevazute la art. 117 c.p.p..

Si parerea mea este in sensul ca martorul poate refuza a declara daca se autoincrimineaza.
Este insa adevarat ca legea este complicata...si fara ca martorul sa aiba avocat ar putea iesi un mare scandal la politie la parchet cu consecinta ca martorul...sa se autoincrimineze...sa se autodenunte...

Chestiunea cu inlaturarea declaratiei martorului este o utopie intrucat nu suntem in SUA ci in Romania, o tara in care codul sovietic inca isi produce efectele...

Parerea este in sensul ca, prin raportare la ceea ce exista astazi in Romania, si nu pana la modificarea legii, martorul poate sa refuze sa dea declaratie.
Refuza si gata.
N-au decat sa il puna sub ce invinuire vor ei.
Ulterior va da declaratie...

Adica va fi audiat dar in alte conditii...si daca organul se va incapatana...
Adica in cele in care va avea si dreptul la tacere...

Inca nu am facut asa ceva, dar in opinia mea, solutia este viabila...
Daca nimeni nu este obligat sa se autoincrimineze nu este nici obligat sa declare impotriva sa...

Daca citim art. 118 c.p.p. o sa constatam ca martorul are dreptul de a nu se acuza, totusi ce presupune asta din interpretarea textului de lege. Daca cititi atent o sa observati ca nu reiese ca martorul ar avea dreptul de a pastra tacerea in ideea de a nu se autoincrimina, ci mai degraba ca exista un drept circumscris institutiei excluderii probelor din procesul penal, asa cum v-am spus mai inainte.
Daca cititi atent, art. 118 se refera la o declaratie de martor deja existenta, astfel numai o astfel de declaratie, care contine elemente autoincriminante pentru martor ar putea fi folosita sa nu impotriva celui care a dat-o.
In textul de lege nu exista optiunea ca martorul sa poata sa dea sa nu declaratia, in sensul de a pastra dreptul la tacere.
Ganditi-va la ipoteza in care martorul ar pastra dreptul la tacere, organul judiciar nu ar avea de unde sa stie daca el exercita acest drept pentru a nu se autoincrimina sau pentru a-l proteja pe suspect sau inculpat sau cine stie pentru ce alte considerente, astfel s-ar crea pentru toti martorii o posibilitate nepermisa de a evita raspunsul la anumite intrebari, invocand un fals drept la tacere pe care organul judiciar nu are cum sa il verifice.
In concluzie, daca ar exista un drept la tacere al martorului ar trebui sa existe de principiu si obligatia corelativa de comunicare a acestui drept, ceea ce in C.p.p. nu exista. Exista doar obligatia de a mentiona calitatea procesuala anterioara a acestuia.

ART. 118 c.p.p.
Dreptul martorului de a nu se acuza
Declaraţia de martor dată de o persoană care, în aceeaşi cauză, anterior declaraţiei a avut sau, ulterior, a dobândit calitatea de suspect ori inculpat nu poate fi folosită împotriva sa. Organele judiciare au obligaţia să menţioneze, cu ocazia consemnării declaraţiei, calitatea procesuală anterioară.

Eu inteleg ce ziceti si aveti dreptate sub aspect teoretic.
Sub aspect practic recomandarea mea este de a se proceda asa cum am aratat.

In Romania judecatorii nu judeca cum trebuie astfel de probleme de drept si in general se cam tine in mod evident cu acuzarea de ceva timp...

Eu in mod sigur as proceda asa cum am aratat intrucat legea este lege dar conteaza si cum iese clientul din astfel de probleme.
Daca martorul declara ceva, da cel putin piste la organul de ancheta penala si nici macar o pista nu trebuie sa dea...conform opiniei mele.
Adica pentru a se evita autoincriminarea nu trebuie data declaratie.

Este insa adevarat ca daca ar fi vorba de o infractiune banala si cu o raspundere penala scazuta probabil ca as aborda altfel situatia insa in cazuri grave in mod practic trebuie procedat de avocat asa cum am aratat.

Incercati sa va dati seama ce ar iesi in caz de omor cu premeditare daca criminalul ar da declaratie de martor...
V-am dat un exemplu.

Insa, oamenii nu isi angajeaza avocat decat foarte rar in asfel de situatii si cu siguranta ca se va ajunge ca martorul sa nu declare adevarul pentru a se apara.
Este si aceasta o varianta posibila dar trebuie foarte bine gandit totul de avocat...