Venit copil

Se poate dispune plasamentul minorului având în vedere neglijența pârintelui.
Conform prevederilor art. 58 din legea 272/2004, “plasamentul copilului, constituie o măsură de protecţie specială cu caracter temporar, care poate fi dispusă, după caz, la: o persoană sau familie; un asistent maternal; un serviciu de tip rezidenţial licenţiat în condiţiile legii”.
Persoana sau familia care primeşte un copil în plasament trebuie să aibă în mod obligatoriu domiciliul în România şi trebuie să fie evaluată de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului cu privire la garanţiile morale şi condiţiile materile pe care trebuie să le îndeplinească pentru a primi un copil în plasament.
Pe toată durata plasamentului, domiciliul copilului se află, după caz, la persoana, familia, asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidenţial care îl are în îngrijire.
În ceea ce priveşte copilul, care nu a împlinit vârsta de 2 ani, art. 60 din aceeaşi lege instituie faptul că, plasamentul acestuia poate fi dispus numai la familia extinsă sau substitutivă, plasamentul acestuia într-un serviciu de tip rezidenţial fiind interzis, cu excepţia situaţiei în care acesta prezintă un handicap grav, cu dependenţă de îngrijiri în servicii de tip rezidenţial specializate.
La stabilirea măsurii de plasament se va urmări plasarea copilului, cu prioritate, la familia extinsă sau la familia substitutivă, menţinerea fraţilor împreună, facilitatea exercitării de către părinţi a dreptului de a vizita copilul şi de a menţine legătura cu acesta.
Măsura plasamentului se stabileşte de către Comisia pentru protecţia copilului, în situaţia în care există acordul părinţilor şi de către instanţa de judecată, la cererea direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, în anumite situaţii.
În ceea ce privesc drepturile şi obligaţiile părinteşti faţă de copil acestea se menţin pe toată durata măsurii plasamentului. Drepturile şi obligaţiile părinteşti în situaţia copilului pentru care nu a putut fi instituită tutela şi pentru care instanţă a dispus măsura plasamentului sunt exercitate, respectiv, îndeplinite de către preşedintele consiliului judeţean, respectiv, primarul sectorului municipiului Bucureşti, aşa cum prevede art. 62 alin. 2 din aceeaşi lege. Prin excepţie, părinţii decăzuţi din drepturile părinteşti, precum şi cei cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti păstrează dreptul de a consimţi la adopţia copilului lor.
Comisia pentru protecţia copilului sau, după caz, instanţa de judecată care a dispus plasamentul copilului, va putea stabili, dacă este cazul, şi cuantumul unei contribuţii lunare a părinţilor la întreţinerea acestuia, în condiţiile stabilite de Noul Cod Civil.
Prin urmare, copilul poate beneficia de această formă de protecţie specială, până la dobândirea capacităţii depline de exerciţiu.