Eu si sotul meu suntem casatoriti in Romania din 2011,traim in Spania, avem un copil de 4 ani si as vrea sa inaintez cererea de divort pt abandon familial si adulter.Intrebarea mea este unde ar fi mai bine sa inaintez divortul, in Romania sau Spania si unde este pensia alimentara mai mare.
Puteți divorța și în România și în Spania. Prin acordul dintre dvs și soț puteți alege orice judecătorie din România. Dacă acordul nu există puteți divorța doar la Judecătoria sector 5. Dacă soțul locuiește în străinătate trebuie să-l citați la locuința sa de acolo. Dacă nu știți unde locuiește atunci sunt alte proceduri.
În România pensia de întreținere este în cuantum de până la 1/4 din veniturile părintelui obligat să plătească (trebuie să faceți dovada acelor venituri).
Interesați-vă și privitor la condițiile divorțului pronunțat în Spania (durata, proceduri etc).
Divortul poate fi solutionat de catre instantele de judecata din Romania.
Art. 2597
Alegerea legii aplicabile divorţului Soţii pot alege de comun acord una dintre următoarele legi aplicabile divorţului:
a) legea statului pe teritoriul căruia soţii au reşedinţa obişnuită comună la data convenţiei de alegere a legii aplicabile;
b) legea statului pe teritoriul căruia soţii au avut ultima reşedinţa obişnuită comună, dacă cel puţin unul dintre ei mai locuieşte acolo la data convenţiei de alegere a legii aplicabile;
c) legea statului al cărui cetăţean este unul dintre soţi;
d) legea statului pe teritoriul căruia soţii au locuit cel puţin 3 ani;
e) legea română.
Căsătoria
Art. 2598 Data convenţiei de alegere a legii aplicabile
(1) Convenţia de alegere a legii aplicabile divorţului se poate încheia sau modifica cel mai târziu până la data sesizării autorităţii competente să pronunţe divorţul.
(2) Cu toate acestea, instanţa judecătorească poate să ia act de acordul soţilor cel mai târziu până la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate.
Art. 2600
Legea aplicabilă divorţului
(1) În lipsa alegerii legii de către soţi, legea aplicabilă divorţului este:
a) legea statului pe teritoriul căruia soţii au reşedinţa obişnuită comună la data introducerii cererii de divorţ;
b) în lipsa reşedinţei obişnuite comune, legea statului pe teritoriul căruia soţii au avut ultima reşedinţă obişnuită comună, dacă cel puţin unul dintre soţi mai are reşedinţa obişnuită pe teritoriul acestui stat la data introducerii cererii de divorţ;
c) în lipsa reşedinţei obişnuite a unuia din soţi pe teritoriul statului unde aceştia au avut ultima reşedinţă obişnuită comună, legea cetăţeniei comune a soţilor la data introducerii cererii de divorţ;
d) în lipsa cetăţeniei comune a soţilor, legea ultimei cetăţenii comune a soţilor, dacă cel puţin unul dintre ei a păstrat această cetăţenie la data introducerii cererii de divorţ;
e) legea română, în toate celelalte cazuri.
(2) Dacă legea străină, astfel determinată, nu permite divorţul ori îl admite în condiţii deosebit de restrictive, se aplică legea română, în cazul în care unul dintre soţi este, la data cererii de divorţ, cetăţean român sau are reşedinţa obişnuită în România.
(3) Prevederile alin. (2) sunt aplicabile şi în cazul în care divorţul este cârmuit de legea aleasă de soţi.