cerere de renuntare la judecata !

Art.246 C.pr.civ. consacra, in conformitate cu principiul disponibilitatii, dreptul reclamantului de a putea renunta oricand la judecata, fie verbal in sedinta, fie prin cerere scrisa. El conditioneaza , ultimul alineat , acceptarea de catre instanta a acestei renuntari, atunci cand partile au intrat in dezbaterea fondului, de invoirea celeilalte parti.

Oral in sedinta, scris in sedinta sau prin posta.
Renuntarea la judecata, potrivit dispozitiilor Codului de procedura civila:

Art. 246
Reclamantul poate sa renunte oricand la judecata, fie verbal in sedinta, fie prin cerere scrisa.
Renuntarea la judecata se constata prin incheiere data fara drept de apel.
Daca renuntarea s-a facut dupa comunicarea cererii de chemare in judecata, instanta, la cererea paratului, va obliga pe reclamant la cheltuieli.
Cand partile au intrat in dezbaterea fondului, renuntarea nu se poate face decat cu invoirea celeilalte parti.

Potrivit art.246 C.proc.civ., „Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă. Renunţarea la judecată se constată prin încheiere dată fără drept de apel. Dacă renunţarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanţa, la cererea pârâtului, obligă pe reclamant la cheltuieli. Când părţile au intrat în dezbaterea fondului, renunţarea nu se poate face decât cu învoirea celeilalte părţi”.
Renunţarea la judecată poate fi făcută verbal în şedinţă (caz în care va fi consemnată în practicaua încheierii prin care se ia act de renunţare ) sau prin cerere scrisă. Legiuitorul nu impune o anumită formă pentru cererea scrisă, însă (în ambele cazuri) voinţa de a renunţa trebuie să fie exprimată clar, să fie neîndoielnică, ea neputând fi presupusă.
In literatura de specialitate , se apreciază că desistarea poate fi şi implicită, rezultând dintr-un fapt sau act căruia i se poate da o asemenea semnificaţie, întrucât, în sens larg, renunţarea implicită poate fi considerată o formă a renunţării exprese, fiind consecinţa unui act sau fapt neîndoielnic şi incompatibil cu continuarea procesului . De asemenea, tot in doctrina se apreciază că renunţarea la judecată poate fi judiciară, în faţa instanţei, sau extrajudiciară , cu menţiunea că într-o astfel de situaţie poate opera numai dacă rezultă dintr-un act autentic .