Divort din culpa exclusiva a unui sot

Cei 2 soti sunt casatoriti de 18 ani, din casatorie au rezultat 2 copii, care in prezent au 24 (eu), respectiv 25 de ani (fratele meu). Timp de 6 ani, cei 2 au fost doar concubini, dupa care s-au casatorit. Tatal meu, dispunand de mijloace financiare suficiente, a vrut ca mama sa stea cu noi acasa, iar el sa aduca banii. In jurul anului 2003, mama a aflat accidental ca tata nu numai ca are o amanta, dar ca a si conceput un copil cu aceasta. Ulterior, au inceput certuri in casa, mama fiind injurata in mod constant, justificarea tatalui meu (exprimate printre urlete atat la mama, cat si la noi, copiii, care ii luam apararea mamei) fiind aceea ca el aduce banii in casa si (aici este cuvant cu cuvant), daca vrea, face si 10 copii cu altele, ca la banii lui isi permite. Pana sa devenim majori, certurile au continuat, sub diferite pretexte (ba ca mama n-a muncit si tot felul de alte aberatii). In casa a existat constant o stare de tensiune (gasind un bec aprins de 2 minute intr-o camera goala, tatal meu l-a spart si ne-a injurat pentru ca risipim bani; injuraturi adresate mamei pentru ca a cumparat sticle de apa si nu bidoane , si nu insulte gen "idioato", ci cu morti, raniti etc.). De 3 zile, eu si mama mea (fratele meu e neutru) ne luam injuraturi in fiecare seara, eu pentru ca i-am luat apararea mamei, mama pentru ca a trimis un mesaj de pe telefon in timp ce era langa el, el fiind convins ca ea il insala (ceea ce nu e adevarat). Amandoi au cazut de acord sa divorteze. Tin sa mentionez ca mama mea nu a intentat divort in urma cu mai mult timp din frica si din lipsa de bani, ea primea doar ce i se dadea, tata a controlat de unul singur finantele si inca o face, ea n-ar fi avut cum sa ne intretina de una singura. Legat de scandalurile din ultimele seri, am inregistrari audio in care suntem injurati in ultimul hal, tatal meu avand o atitudine care se rezuma "nu ma intereseaza de legi la banii mei" (se intampla ca sunt proaspat absolvent de facultate de drept si i-am spus de toate lucrurile de care se face vinovat, cat mai obiectiv posibil). De mentionat ar mai fi si ca in ciuda certurilor, erau si cateva perioade de normalitate. El cumpara destul de des vacante in strainatate unde mergeam cu toti (adevarul e ca mama mergea cu forta, tata fiind de parere ca il face de ras daca se duce singur pe undeva, eu la fel, mergeam doar pentru ca insista, spunandu-mi ca sunt un prost si cand oi fi pe banii mei n-o sa mai plec nicaieri). De asemenea, mama nu a mai avut o atitudine apropiata de el de cand a aflat de infidelitati. A tinut casa (curatenie, mancare), ne-a crescut pe noi pana la varsta majoratului, pe tata l-a ajutat cand a avut nevoie, daca putea, doar ca nu a mai intretinut relatii intime cu el.

Intrebarea evidenta: avand in vedere ca atitudinea tatalui meu fata de noi poate fi probata prin inregistrari si marturii, iar el apare pe certificatul de nastere al copilului din afara casatoriei ca parinte al copilului, este suficient pentru a se declara un divort din culpa exclusiva?