Rendez-vous juridic cu noul Cod Civil. Garanþiile ºi tot restul

După ce am terminat contractele, am luat un avânt mare să termin cât mai curând lectura, şi să citesc în totalitate noul Cod Civil. În acest sens, am ajuns la garanţiile personale începând cu fideiusiunea, care a intrat în conştiinţa publică – mai ales în urma vizitelor în birourile de credit a băncilor comerciale – ca instituţia girantului.

Pe lângă cele cunoscute din studiile mele din Teoria Generală a Obligaţiilor, articolul 2292 a prezentat ceva, ce – deşi nu este neapărat logic – va avea cu siguranţă o aplicaţie practică, adică fideijusiunea asimilată în cazul mandantului dat unei presoane de a acorda un împrumut unui terţ. Această reglementare prezintă o excepţie veritabilă, care trebuie să aibă loc în orice curs.

La garanţiile reale, mai ales la ipotecă în alineatul (1) din articolul 2350 am avut o surpriză veritabilă, în sensul că – după intrarea în vigoare a noului Cod Civil – şi bunurile mobile pot face obiectul ipotecii. După cercetările practice (verificarea unor contracte de gaj asupra autoturizmelor cumpărate prin credite bancare) şi teoretice (studiul actualului Cod Civil) putem afirma cu siguranţă, că acest fapt este o extindere semnificativă a categoriei de bunuri, care pot forma obiectul ipotecilor.

Ipoteca asupra bunurilor mobile poate funcţiona însă numain în condiţia unui sistem de publicitate pentru a preveni abuzul acestei posibilităţi, sistem la care noul Cod Civil se referă în mai multe articole, construind un sistem similar ipotecii imobiliare. Chiar datorită faptului, că ipoteca asupra bunurilor mobile este o noutate, noul Cod Civil reglementează deosebit de detaliat această instituţie.

La ipoteca imobiliară, articolul 2382 conţine o reglementare exagerată, care, după părărea noastră trebuie ajustată. Acest articol enunţă extinderea de drept ipotecii (între altele) asupra construcţiilor – ceea ce nu este neapărat compatibil cu alte reglementări cu privire la drepturile reale, deoarece nu există nici o certitudine, că construcţia şi terenul (pornind din ipoteza, că ipoteca originală este constituită asupra unui teren, pe care s-a construit ulterior) au acelaşi proprietar. Chiar dacă acest lucru este foarte probabil poate să nu fie cazul. Dacă ipoteca se extinde de drept şi în acest caz, se ajunge la o contradicţie cu alineatul 3 din articolul 2378, deoarece nu există neapărat un consimţămând din partea proprietarului construcţiei. Potrivit alitenatului 2 din articolul 578 construcţiile sunt considerate lucrări autonome, iar articolele 581 şi 582 despre lucrările autonome cu caracter durabil realizate asupra imobilului altuia conferă proprietarul imobilului asupra căruia s-au efectuat lucrările de construcţii dreptul de a acţiona în justiţie pentru a obţine dreptul de proprietate asupra lucrării autonome (construcţiei); deci acest lucur nu se impune. În consecinţă terenul şi construcţia din ipoteza de mai sus pot avea în mod legal proprietari diferiţi, deci extindere ipotecii în acest caz de pe teren pe construcţie pare să fie abuzivă.

Cu privire la ipotecile legale, punctul 4 din articolul 2386 merită o atenţie deosebită, oferind creditorilor, care împrumută bani pentru procurarea unui imobil, beneficiul ipotecii legale. În prezent, băncile comerciale, deşi oferă pachete de credite imobiliare, exclud cu desăvârşire posibilitatea garantării creditului cu imobilulu ce urmează să fie procurat – practică, care va deveni ilegală sau cel puţin se va deplasa la marginea legalităţii.

Un aspect mai neobişnuit este menţionarea valorii minime a daunelor-interese în articolul 2419 pentru cazul în care credutorul nu cere în cel mult zece zile de la plata obligaţiei garantate radierea ipotecii din arhivă, dar caracterul neobişnuit acestei reglementări rezidă cu mare probabilitate în lipsa experineţei noastre practice. Un alt aspect de acest fel este prezentat în articolul 2422, care vorbeşte de cazul bunurilor care sunt grevate atât de ipoteci mobiliare, cât şi de ipoteci imobiliare. Prima impresie de a avea de aface cu o greşeală gravă de tipar a fost dispersată de idea încorporării unui bun mobil ipotecat într-un bun imobil ipotecat, caz în care poate să apare grevarea dublă.

Capitolul următor a dat o explicaţie cuprinzătoară la nedumeririle noastre cu privire la sensul ipotecii mobiliare, desfiinţând gajul fără deposedare, care s-a renăscut sub conceptul de ipotecă mobiliară. Noul Cod Civil oferă totodată reglementare a prescripţiei, care a preluat mult din reglementarea actuală şi a îmbunătăţit-o cu elemente de doctrină şi jurisdicţie, oferind astfel un instrument veritabil de calcul pentru toate aspectele prescripţiilor.

Ultima parte operativă a noului Cod Civil este o prezentare succintă de elemente de Drept Privat Internaţional, care proclamă de mult un loc de bază în sistemul nostru de drept. Ieşind din izolarea mai puţin fericită, care a dominat gândirea oficială şi sistemul de drept până în anul 1989, regelementarea de bază a elementelor de bază a Dreptului Internaţional Privat a devenit o necesitate incontestabilă şi, de fapt, această reglementare ar fi fost necesară înaintea intrării României în Uniunea Europeană. Deşi puţin întârziat, noile reglementări vor închide definitiv capitolul sumbru a izolaţiei internaţionale.

În concluzie, noul Cod Civil nu este perfect (cum nu este şi nu va fi niciodată nici o lege), dar este cu siguranţă mult mai bun, decât actualul Cod Civil şi – în anumite aspecte – mult mai bun decât unel legi civile din ţările dezvoltate. Abia aştept să văd intrarea lui în vigoare; potrivit dispoziţiilor finale în 12 luni vom cunoaşte data exactă. Imperfecţiunile vor fi (şi trebuie să fie) rezolvate de jurisdicţia şi doctrina juridică, pentru că legea nu numai că nu este perfectă, ea este generală, iar aplicarea ei individuală presupune munca aparatului jurisdicţional.

Singura mea problemă cu noul Cod Civil este posibilitatea, că voi trebui să dau examenul de admitere în Barou din el ... dar deja am cel puţin avantajul, că l-am citit în întregime.