Concediu odihna

Modificările aduse Codului muncii elimină prevederea potrivit căreia concediul de odihnă se acordă proporţional cu activitatea prestată într-un an calendaristic.

Astfel, prevederea respectiva a fost eliminata din Codul Muncii, insa practica a ramas aceeasi.

Pai cum este posibil sa ramana aceeasi practica din moment ce nu mai exista in lege?

Decizia nr. 760/2014 Curtii Constitutionale referitoare la respingerea obiecţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 3 cu referire la art. 92 alin. (3) şi (4), art. I pct. 4 cu referire la art. 145 alin. (2) şi art. I pct. 5 cu referire la art. 145 alin. (4) din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii ș

....

31. Curtea reţine că dispoziţiile criticate, care modifică art. 145 alin. (2) din Codul muncii, nu mai prevăd expressis verbis noţiunea de "proporţionalitate" a concediului de odihnă cu activitatea prestată, din motive de tehnică legislativă, deoarece aceste dispoziţii trebuie să se coreleze cu cele nou- introduse la alin. (4) ["La stabilirea duratei concediului de odihnă anual, perioadele de incapacitate temporară de muncă şi cele aferente concediului de maternitate, concediului de risc maternal şi concediului pentru îngrijirea copilului bolnav se consideră perioade de activitate prestată"] şi la alin. (6) ["Salariatul are dreptul la concediu de odihnă anual şi în situaţia în care incapacitatea temporară de muncă se menţine, în condiţiile legii, pe întreaga perioadă a anului calendaristic, angajatorul fiind obligat să acorde concediul de odihnă anual într-o perioadă de 18 luni începând cu anul următor celui în care acesta s-a aflat în concediu medical."] Aşadar, prin completarea art. 145 cu alin. (6), legiuitorul a introdus obligaţia angajatorului de a acorda concediu de odihnă anual în situaţia în care incapacitatea temporară de muncă se menţine pe întreaga perioadă a anului calendaristic. Or, dacă s-ar fi menţinut noţiunea de "proporţionalitate" în alin. (1), aceste dispoziţii nu s-ar fi corelat cu cele ale alin. (6).

32. Prin urmare, şi după intrarea în vigoare a prevederilor criticate, durata concediului de odihnă se stabileşte în funcţie de activitatea prestată într-un an calendaristic, cu excepţiile prevăzute strict şi limitativ de lege. Dispoziţiile criticate nu conduc la eliminarea cerinţei proporţionalităţii concediului de odihnă cu activitatea prestată, astfel cum susţin autorii obiecţiei de neconstituţionalitate, ci principiul proporţionalităţii concediului de odihnă cu activitatea prestată - pro rata temporis - urmează să se aplice în continuare, iar perioadele de incapacitate temporară de muncă şi cele aferente concediului de maternitate, concediului de risc maternal şi concediului pentru îngrijirea copilului bolnav se consideră perioade de activitate prestată. Numai în cazurile în care incapacitatea temporară de muncă se menţine pe întreaga perioadă a anului calendaristic, concediul de odihnă se acordă într-o perioadă de 18 luni începând cu anul următor celui în care angajatul s-a aflat în concediu medical.
...

Multam de clarificare.
Totusi ar fi incredibil daca legea in sine ar fi accesibila si cetateanului de rand , fara sa fie nevoie de ani de pregatire pentru a extrage un inteles din anumite pasaje.
Dar na, de ce ar fi simpla, dupa aia ar intelege-o oricine.

Aveti perfecta dreptate ....daca legile ar fi destulde clare, poate nu ar exista atatea neclaritati.