Renuntare la drepturi asupra unui minor

Ce scrie in hotararea de divort referitor la exercitarea autoritatii parintesti ? Ce s-a schimbat acum fata de momentul divortului ? De ce nu au reglementat de atunci ?

nu poate, adica nu ii primeste vreun notar o astfel de declaratie si nu va ajuta cu nimic.

In actul de divort se dispune exercitarea autoritatii parintesti in comun si in mod egal de catre petenti.Paratul nu a platit niciodata pensie alimentara si nu a dorit sa vada minora;de aceea intrebam daca se poate la notar sa dea o declaratie prin care sa renunte la exercitarea drepturilor parintesti.Va multumesc

O declaratie la notar nu este suficienta.

Dar modificarea imprejurarilor avute in vedere de instanta initial, alaturi de neplata pensiei, neimplicarea in cresterea minorei, plus declaratia autentica si alte probe pot constitui in viitor temeiuri si probe noi pt ca instanta sa dispuna exercitarea exclusiva a autoritatii parintesti.

La care drepturi să renunțe ? El dorește să renunțe la o îndatorire numită autoritate părintească ? Nefiind un drept părintesc, ci o îndatorire părintească, nu poate renunța prin lege.
Autoritatea Părintească nu este un drept al părintelui, ci este dreptul copilului, și astfel LEGEA nu-i permite părintelui să renunțe la o îndatorire părintească, nici prin instanța de judecată.
Instanța de judecată poate cel mult să-i retragă autoritatea părintească, dar numai dacă se dovedește că acest lucru este în interesul copilului, nu al părinților.

Conform Art. 507, un părinte care nu este mort, nu este declarat mort sau nu este incapabil de îşi exprima voinţa are autoritate părintească deplină asupra copilului sub rezerva cazului în care instanţa, din motive bine întemeiate ce ţin de interesul superior al copilului (de exemplu cazuri de abuz, exploatare, neglijenţă, etc.) i-a retras acestui părinte autoritatea părintească asupra minorului (conform Art. 398 sau Art. 399) sau, mai mult, l-a decăzut din drepturile părinteşti (conform Art. 508).

Prin urmare un părinte nu poate cere decăderea sa din exerciţiul drepturilor părinteşti sau ca exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorului să îi fie retrasă conform art. 398.

Aceasta deoarece, pe de o parte, autoritatea părintească asupra minorului nu este doar un drept al părintelui ci şi un drept al copilului de care copilul poate fi lipsit doar în situaţii speciale ce ţin de interesul său superior, iar pe de altă parte autoritatea părintească asupra minorului implică numeroase obligaţii pentru părintele în cauză.

Art. 36 din LEGEA 272/2004:
(6) Un părinte nu poate renunţa la autoritatea părintească, dar se poate înţelege cu celălalt părinte cu privire la modalitatea de exercitare a autorităţii părinteşti, în condiţiile art. 506 din Codul civil.
(7) Se consideră motive întemeiate pentru ca instanţa să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependenţa de droguri a celuilalt părinte, violenţa faţă de copil sau faţă de celălalt părinte, condamnările pentru infracţiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracţiuni cu privire la viaţa sexuală, infracţiuni de violenţă, precum şi orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorităţii părinteşti.
(8) În cazul existenţei unor neînţelegeri între părinţi cu privire la exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti, instanţa judecătorească, după ascultarea ambilor părinţi, hotărăşte potrivit interesului superior al copilului.