Citeam undeva ca singura sansa reala a parintelui alienat esta ca, pe parcursul procedurii de executare silita, parintele alienator sa isi epuizeze proprile-i resurse de bani, timp si energie si, astfel, sa cedeze si sa renunte la comportamentul alienator.
Si asta pentru ca se stie ca executarea silita nu ofera solutii concrete de acces imediat la copil sau solutii concrete de remediere a relatiei disfunctionale existente intre copil si parintele alienat.
Exista vreun user care e la curent cu unele solutii ce au dat rezultate cand ai de a face cu parinte alienator obsedat de distrugerea relatiai dintre celalalt parinte si copil?
Din pacate, singurul caz de alienare rezolvat cu "succes" din cate cunosc s-a oprit tocmai ca avocatul mamei I-a explicat acesteia de penalizari si ca poate ajunge sa plateasca foarte mult.
Si apropo de userii care sustin ca alienarea parentala nu exista, am vazut eu un copil care la 9 ani fara motiv refuza sa vina la tata. Dupa inalnirea de viner tata, mama, avocata mamei, sambata copilul a fugit fericit in bratele tatalui si de atunci, aproape un an nu mai au problema cu vizita.
Insa, din nefericire, un parinte insetat sa faca rau nu se va opri ci va cauta doar alte modalitati de razbunare. Tot prin copil evident. Asa ca problema e acum ca micutul in varsta de 10 ani la ora actuala e semianalfabet. Da, merge la scoala unde are fb insa mi-a aratat tatal caietele, e dezastru, abia tine stiloul in mana. A fost cu el la psiholog si verdictul acestuia este ca nu are nici o problema, e doar foarte putin stimulat si a fost programat la sedinte de dezvoltare personala la care insa mama nu vrea sa il duca desi tatal le plateste.
In disperare, omul a gasit o invatatoare care locuieste pe scara cu baiatul si mama lui si care are recomandari iar contra cost, cost suportat de tata a acceptat sa faca lectii cu baiatul. Din nou, mama a refuzat sa duca copilul. A zis ca nici nu discuta asa ceva. In vacanta de vara, tatal a cumparat carti de povesti, a rugat copilul sa citeasca insa acesta dupa cateva pagini a inceput sa vomite, ca el nu poate face asa ceva mai mult de cateva randuri drept urmare nici nu l-a mai fortat. S-a incercat discutie civilizata cu mama insa aceasta a zis ca doar ea se ocupa de lectii si ca asta nu e un subiect pe care vrea sa il deschida.
Deci da, trimite copilul la programul de vizita, da se abtine sa mai vorbeasca tatal de rau, insa tine copilul intr-o stare de profunda imbecilitate in opinia mea.
Si pentru doamnele care vor incepe cu nebunia cu tatal care face si drege, a abuzat si a batut, as dori sa mentionez ca omul nu si-a lovit niciodata fosta sotie, nu o jigneste,plateste o pensie alimentara maricica, nu a executat silit, nu s-a dus cu scandal. A asteptat 2 ani sa isi vada copilul in week-end tocmai ca sa nu il traumatizeze. A rezolvat initial situatia pentru ca pana si avocata doamnei a fost de partea lui la intalnire dintre ei trei.
Ce poate sa faca acum?
Sa se duca in instant pentru ce? Ca daca face asta mama vine cu evaluarile de la prietena ei invatatoarea, ar parea omul ca vrea sa o hartuiasca. Sa isi lase copilul asa? A incercat sa vorbeasca cu copil de teme,sa il puna sa citeasca, sa citeasca impreuna sau sa-i citeasca el, sa faca totul ca un joc dar degeaba. Cand vede o carte copilul nu vrea sa stea, cititul I se pare o pedeapsa. Ah, acum, ca e prima oara cand il vede ca scrie dupa mult timp, a intrebat de ce se chinuie sa scrie cu dreapta daca el e stangaci si cel mic I-a zis ca dupa ce a scris foarte frumos cu stanga mama a decis ca e gresit sa fie stangaci si l-a obligat sa scrie cu dreapta cu care evident, scrie mizerabil, cum as scrie eu cu stanga. Din pacate dupa un an si ceva de scris cu dreapta nu mai poate sa scrie frumos nici cu stanga,
Am vazut caietele copilului, am vazut copilul. Un baietel extraordinar care insa considera ca invatatura e un moft al tatalui.
Iar asta ma duce la concluzia ca un parinte care ajunge sa alieneze ramane un pericol pentru copilul lui chiar daca inceteaza cu alienarea. Pentru ca nu va cauta decat alte modalitati de razbunare prin copil.
Drept urmare singura solutie la alienare este indepartarea complete a copilului de langa parintele care alieneaza., evident, in opinia mea.
Din pacate in multe cazuri, oricine ii spune rezidentului ca nu face bine devine mai apoi dusmanul acestuia. Asa ca nimeni nu indrazneste sa mai zica ceva. Nici teama de penalitati nu exista in cazurile in care familia are bani si sustine acest abuz. Probabil ca singura solutie ar fi posibilitatea schimbarii domiciliului de la parintele alienator la celalalt parinte, dar cum se stie deja, e cam pur teoretica.
Pai in cazul de fata de care povestesc rezidentul, cu exceptia tatalui indeparteaza copilul de toti de care se ataseaza. Nasa, matusi, chiar colegii de scoala. Daca are copilul un prieten la care tine, dupa cateva luni acesta dispare din peisaj, ca isi da seama mama brusc ca nu e potrivit pentru baiatul ei.
Nasa copilului locuieste doua blocuri mai incolo. Femeie de 80 de ani, foarte vanjoasa si in putere. Nu s-a bagat in scandal niciodata, nu a intervenit, doar vizita saptamanal copilul cu diverse pana nu I s-a mai deschis usa, simplu. Daca se intalneste pe strada cu cel mic care vine de la scoala, copilul vorbeste cu ea, e bucuros, o ia in brate. Daca e de mana cu mama sau bunica, nici nu ridica privirea spre ea chiar daca il saluta.
Ajunsesera insa sa aiba o relatie prea apropiata pentru gustul mamei si al bunicii copilului.
Copilul nu e lasat sa aiba un prieten mai mult de jumatate de an.
Imediat se intervine.
Si cum executi silit asa ceva?
Ca daca ceri domiciliul copilului la tine, copilul spune in instanta ca vrea la mama normal, ca acolo e tableta la rang de cinste nu cartea.
In plus, omul isi vede acom copilul la program, il asteapta cand iese de la scoala, vorbeste cu el la telefon. Are teama ca daca mai insista pe problema iar cel mic nu va mai fi lasat la el. Speranta lui e sa ajunga in clasa a 5-a, sa nu mai fie la invatatoarea respectiva si profesorii sa inceapa sa-l noteze corect ca sa fie tras un semnal de alarma.
Nu se schimba domiciliul copilului de la mama. Doar daca cumva iti gasesti copilul legat cu lanturi de pat. Insa sunt sanse ca nici atunci....
Astepti, e tot ce poti face si in minutele cu tine ii oferi o viata normal, sperand ca va creste si va reusi sa compare ce traieste in casa lui si ce traieste langa tine.
Haideti, ca daca era asa, se gasea o solutie. Sunt atatia martori, atatea fapte, comportamentul copilului, care la o evaluare - expertiza ar reiesi ce ati scris mai sus! Lipsa la cursuri se poate rezolva prin instanta. De altfel, observ ca situatia financiara a tatalui ar fi buna, deci se poate da copilul pentru o perioada tatalui pentru a se observa evolutia minorului.
Bineinteles, este un risc pe care trebuie sa ti-l asumi, sa dai peste un jude cu ochelari de cal. Dar , cu mult efort, poate va vedea nu doar in fata,in cele din urma.
Si cum ajungi la evaluare? Ca la DGASPC I s-a spus tatalui ca tara are nevoie si de prosti si ca sa nu se mai agite, ca nu trebuie sa fie premiant copilul.
Deci cum ajungi sa fie copilul evaluat?
In plus, stiu in caz in care s-a dispus expertiza copilului de catre instanta, mama nu a dus copilul si nu a luat nici macar o amenda.
Si cat timp te zbati sa faci ceva sa iti ajuti copilul, nu-ti mai este dat la programul de vizita, asa ca razbunare.
Iar martorii dispar ca prin minune cand aud de cuvantul tribunal.
Nu am zis ca minorul nu merge la cursuri, am zis ca merge dar ca nu aprofundeaza.