drept de legaturi personale cu copilul

Contactati un avocat cand veniti in tara pt a va reprezenta intr-un proces de stabilire drept de vizitare a minorului.Procesul bineinteles ca nu se va solutiona pe perioada in care dvs sunteti in vacanta dar macar o sa obtineti o hotarare judecatoreasca care va va ajuta ulterior.Pana la obtinerea acestei hotarari incercati sa discutati amiabil cu fostul sot pt a va permite vizitarea ,reluarea relatiilor cu minorul.Succes.

Aveți dreptul lai legături personale cu copilul și aveți dreptul la informații despre acesta. Formulați o cerere de chemare în judecată și solicitați să se stabilească un program de vizitare, în care să aveți posibilitatea de a lua copilul în vacanță la locuința din Germania sau la locuința din România pe perioada cât stați în țară. Copilul sigur va fi încântat și va dori acest lucru. Este destul de mare pentru o călătorie în străinătate.
Solicitați prin cererea de chemare în judecată să vi se acorde dreptul de a comunica cu copilul (telefon, skype, etc) și dreptul de a obține informații despre acesta (școală, sănătate).
Puteți să introduceți (odată cu cererea de chemare în judecată), și o cerere de ordonanță președințială.

Ana-Maria8686 a scris:

2 . noi ca părinți în hotărârea judecătorească avem custodie comună dar eu neavând program de vizită deoarece mi s-a zis că nu îmi trebuie din moment ce am custodie comună ,( subînțeles ) am aceleași drepturi ca și tatăl .

3 . dacă avem custodie comună ,pot ei tatăl cât și bunicii paterni din partea tatălui să nu mă lase să îmi văd copilul când vin în țară ( aflându-mă în Germania în prezent ) , pot ei să nu mi-l dea la telefon deloc ( nici de ziua băiețelului nu mi l-au dat ) , pot ei să mă agreseze verbal de fată cu copilul ,eu sunând mereu să vorbesc cu el , au ei dreptul pur și simplu de a-mă îndepărta de copil de parcă eu ași fi blocată pe Marte ,au ei dreptul să îi ia telefonul băiețelului trimis de mine doar ca el să nu vorbească cu mine ...dar eu ca mamă ce pot face ,eu ce drepturi am ??????

Instanța nu este legiuitor să dea drepturi, și a decis corect să nu vă limiteze drepturile cu minorul printr-un anume program.
Drepturile părintești la legături personale le aveți în vigoare și sunt reglementate de legiuitor.

Instanța a apreciat că ambii părintii au drepturi egale în creșterea și educarea copilului, și a considerat că NU este necesar un program definit de legături deoarece programul îngrădește dreptul părintelui nerezident.
PROGRAMUL DE LEGĂTURI STABILIT DE INSTANȚĂ REPREZINTĂ O ÎNGRĂDIRE A UNUI DREPT LEGAL deja existent, ȘI NU REPREZINTĂ UN DREPT DE ACCES LA LEGĂTURI PERSONALE, și se apelează la judecată numai când părintele rezident se opune abuziv, caz când instanța intervine în protejarea drepturilor copilului și părintelui victimă, prin stabilirea modalităților de exercitare a dreptului stabilit de legiuitor. Vedeți temeiul legal în art. 401 din NCC, alin. 2.
Sunt TOT MAI MULTE instanțe care pe zi ce trece tot mai des apreciază CORECT și LOGIC din perspectivă juridică, că ambii părinți au drepturi egale în NOUL COD CIVIL și LEGEA 272/2004 completată prin LEGEA 257/2013, și DIN ACEST MOTIV nu este necesar UN program("drept") de legături(vizită) consideră instanțele, deoarece programul de legături(vizită) îngrădește dreptul părintelui nerezident și al copilului separat de ACESTA la viață de familie, încălcând art. 8 al CEDO.
Dispozițiile din Noul Cod Civil și din Legea 272/2004, NU conțin deloc vreo referire la ridicola creație juris(im)prudențială numită "drept de vizită" ori, după caz, "program de vizitare al minorului". Motivul este unul care ține de bunul simț sau, mai plastic zis, de mintea cocoșului: Cei care divorțează sunt părinții, dar NU divorțează și de copii părinții, iar relațiile dintre părinți și minori nu pot fi reduse la "vizite" pentru că nu au fost reduse la simple vizite nici măcar la Auschwitz.
În continuare NCC dispune următoarele prin ART. 401:
(1) În cazurile prevăzute la art. 400, părintele sau, după caz, părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta.
(2) În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă decide cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept. Ascultarea copilului este obligatorie, art. 264 fiind aplicabil.
Unde scrie că părintele(nerezident) care nu locuiește statornic CU minorul, nu ar avea dreptul să aibă relații personale cu copilul său, decât după ce instanța îi stabilește un "program de vizită"?!?!? NICĂIERI`!! Scrie că instanța stabilește NUMAI MODALITATEA de exercitare al dreptului deja EXISTENT și legiferat de LEGIUITOR, în caz de neînțelegere între părinți (ca de ex. amândoi părinții vor să plece în concediu cu copilul în prima săptămână din luna iunie, sau mama vrea să ducă copilul în fiecare duminică la biserică iar tatăl vrea să-l ducă la teatrul de marionete, etc).
În conformitate cu legislația română și cea europeană, copiii au dreptul de a păstra legături directe cu părintele nerezident care nu locuiește statornic cu minorul ca urmare a separării/divorțului.
Aceste legături personale pot fi stabilite prin buna înțelegere dintre părinți sau, în lipsa acordului, instanța de judecată stabilește executoriu modalitatea de exercitare a legăturilor personale.
Pe lângă faptul este un drept al copilului, relațiile personale reprezintă și o îndatorire părintească în sarcina părintelui care nu locuiește statornic cu copilul, întrucât acesta(nerezidentul) are încuviințată și AUTORITATE PĂRINTEASCĂ în comun cu rezidentul potrivit Noului Cod Civil.
Autoritatea Părintească comună reprezintă o îndatorire părintească în sarcina ambilor părinți, și este în beneficiul minorului, copilul fiind principalul beneficiar al exercitării autorității părintești în comun.
Limitarea dreptului părintelui nerezident, de a avea relații personale cu minorul se poate realiza numai de instanța de judecată în condițiile ART. 19 ALIN. 1 din Legea nr. 272/2004 modificata prin Legea nr. 257/2013, în cazul în care există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului, cu respectarea ART. 36 ALIN. 2 din ACEEAȘI lege.
`
Art. 19 din LEGEA nr. 272/2004 republicată în martie/2014;
(1) Copilul care a fost separat de ambii parinti sau de unul dintre acestia printr-o masura dispusa in conditiile legii are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu ambii parinti, cu exceptia situatiei in care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
(2) Instanta judecatoreasca, luand in considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept, daca exista motive temeinice de natura a periclita dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala a copilului.
Art. 36 din LEGEA nr. 272/2004 republicată în martie/2014;
(2) Exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti trebuie sa aiba in vedere interesul superior al copilului si sa asigure bunastarea materiala si spirituala a copilului, in special prin ingrijirea acestuia, prin mentinerea relatiilor personale cu el, prin asigurarea cresterii, educarii si intretinerii sale, precum si prin reprezentarea sa legala si administrarea patrimoniului sau.
`
În privinţa dreptului PĂRINTELUI NEREZIDENT de a întreține legături personale cu minorul la locuința acestuia și în afara locuinței copilului, este important să cunoască toți NEREZIDENȚI și REZIDENȚII că, în baza ART.19(mai sus citat) din legea nr. 272/ 2004 republicată în martie/2014, privind protecția şi promovarea drepturilor copilului, că limitarea sau restrângerea printr-un program de legături definit, a dreptului părintelui ori a copilului de a avea legături personale, se poate face numai din dispoziţia instanţei de judecată şi numai dacă există motive temeinice de natură a pune în pericol dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.
Art. 496 din Noul Cod Civil, alin. 5 prevede clar că "Părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia". Altfel spus, cât timp nu există o decizie a instanţei de judecată prin care să se îngrădească exercitarea dreptului părintelui separat de copil de a menţine legăturile personale cu acesta, printr-un program limitat și definit, nici celălalt părinte(rezidentul) şi nici vreo altă persoană fizică sau juridică nu poate limita acest drept. Prin urmare, nu este necesară o hotărâre judecătorească care să prevadă dreptul NEREZIDENTULUI de a-și exercita autoritatea părintească și legăturile personale la locuința copilului și în afara acesteia, sau de a se interesa de situaţia copilului, ci dimpotrivă, în condiţiile în care nu există o restricţie prin program de legături în acest sens impusă pe cale judecătorească, indiferent de poziţia părintelui rezident care are copilul în găzduire, nici o persoană fizică sau juridică nu poate limita aceste drepturi ale tatălui și copilului, sub rezerva normelor de drept(dacă există) care reglementează accesul părintelui nerezident în locuința de la domiciliul minorului, cât și în afara respectivei adrese.
Copilul are dreptul de a avea doi părinţi pe care trebuie să fie lăsat să îi iubească fără frică sau fără a se simţi vinovat faţă de celălalt părinte, de a dezvolta în mod independent o relaţie de calitate cu fiecare dintre cei doi părinţi, de a nu fi expus la discuţiile în contradictoriu purtate de părinţi, respectiv de a nu fi pus să aleagă care dintre cei doi părinţi are dreptate, de a nu fi expus la comentarii sau comportamente negative din partea unui părinte cu privire la celălalt părinte, de a fi protejat de remarci alienatoare cu privire la celălalt părinte, precum şi de atitudini care desconsideră pe celălalt părinte, de a nu fi obligat să povestească despre activităţile pe care le desfăşoară cu celălalt părinte.
Să ne punem cu toții o întrebare de bun simț ca EXEMPLU de imaginație:
1) Dacă mama este la locul de joacă cu fetița, și vrea să plece acasă dar minora nu vrea. Poate REZIDENTUL să ia MINORUL cu forța chiar dacă acesta nu vrea să plece de la joacă, îl lasă acolo singur și pleacă fără el?
2) Deci, legal vorbind potrivit NCC și Legii 272/2004, în lipsa unui program de legături personale stabilit de către instanță, program care reprezintă limitare de drept și nu condiție de drept, NEREZIDENTUL are dreptul să acceseze copilul și poate interacționa cu acesta ori când dorește în lipsa unei hotărâri judecătorești de limitare prin program, dată pe temeiul ART. 19 din LEGEA 272/2004 republicată în martie-2014.
3) Așa reiese din lege: AUTORITATEA PĂRINTEASCĂ fiind comună NEREZIDENTUL are exact același drept de a se plimba cu minorul după cum are și rezidentul.
E vorba despre un copil minor și de relațiile acestuia cu ambii săi părinții. Program de vizită va spune rezidentul că trebuie`?! El/Ea rezidentul/rezidenta are un program, un "drept" de vizită stabilit de către instanță`? Nu`? De ce, nu`? Are cumva mai multe drepturi asupra minorului decât are nerezidentul?
Garantat NU, legea nouă spune că NU ARE SPUNE nimic în plus începând cu octombrie-2011.
4) INSTANȚA a APRECIAT CĂ NU ARE mai multe drepturi, ȘI NU A STABILIT PROGRAM DE LEGĂTURI personale.
5) NCC spune că nerezidentul nu are mai multe drepturi, dacă e autoritate părintească comună.
6) Legea 272/2004 republicată în martie-2014 spune că nu are mai multe drepturi.
7) Ambii SUNT PĂRINȚI EGALI, CU DIFERENȚA CĂ UNUL E GAZDĂ statornică, și celălalt gazdă vremelnică, DAR numai ATÂT diferă.
8) Legal, cât drept are părintele rezident să petreacă cu copilul, tot atât drept are părintele nerezident egal, în drepturi, și cu autoritate părintească egală.

Da, are dreptul si tocmai asta e ca nu i-l da, de asta trebuie sa se adreseze instantei.

Frumos eseu despre drepturile egale ale părinţilor ASUPRA MINORULUI aţi scris mai sus, parcă ar fi vorba despre dreptul de folosinţă a unui automobil cumpărat în comun şi fiecare are dreptul să-l folosească acelaşi număr de ore :)
Art. 496 din Noul Cod Civil, alin. 5 prevede clar că

"Părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia"

Stimabile, nu există nici un drept al părintelui nerezident de a da buzna când vrea în locuinţa privată a părintelui rezident, pe motiv că are dreptul să stea cu copilul! Până la urmă, poate vrea să şi doarmă în camera copilului, cu copilul, evident, sau să stea la masă cu copilul, să facă lecţii cu copilul la domiciliul acestuia :-/ Asta e o interpretare absolut în afara logicii şi a bunului simţ şi a legii, în definitiv avem: Art. 71 Cod Civil

Dreptul la viaţa privată
(1) Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private.
(2) Nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni în viaţa intimă, personală sau de familie, nici în domiciliul, reşedinţa sau corespondenţa sa, fără consimţământul său ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75

DA, părintele nerezident are dreptul să aibă legături personale cu copilul la domiciliul său, adică , în cazul nostru, mama are dreptul la relaţii personale cu copilul dânsei la domiciliul său şi nicidecum să intre în casa familiei fostului soţ, fără acordul acestuia;dar doamna nici nu-şi doreşte aşa ceva, dânsa vrea să petreacă timp cu copilul , doar ei doi.

Stimate Dapix, am fost noi (adică două srl-uri din Romania :) ) primii din Europa care am recunoscut "alienarea parentală" ca abuz psihic grav asupra minorului, (chiar dacă suntem ultimii la nivel de trai, la asigurarea sănătăţii, la calitatea drumurilor, mai nou la performanţele sportive de la Olimpiadă), văd că acum doriţi să fim primii din Europa care obligă părinţii divorţaţi să convieţuiască sub acelaşi acoperiş pe motiv de minor :) :) :) De ce celelalte ţări din Europa, cu faimoasa custodie comună, au programe de relaţii cu minorii? Om fi noi cei mai deştepţi din Europa în acest domeniu?De ce există "Cafeneaua părinţilor" în Germania sau "Casa Verde" în Olanda?