Fara sa intru in detalii, relatiile noastre ca si cuplu sunt iremediabil afectate. Am "incercat" terapie de de cuplu, in sensul ca a acceptat (dupa muuuulti ani de cand am propus prima oara) abia dupa ce am introdus actiunea de divort si a mers oarecum "obligat" de mine, doar la 2 sedinte. Dupa a doua sedinta, psihologul i-a intins mana nervos de "la revedere" transmitandu-i ca el ca psiholog nu-l poate ajuta. Desigur, asta datorita refuzului sotului meu de a intelege ca exista o problema si aceasta trebuie rezolvata intr-un fel sau altul. Sotul nu a dorit sa faca absolut nimic niciodata sa ne salvam casnicia care e de multi ani in deriva. Bon, intr-un moment in care eu credeam totusi ca lucrurile vor fi bune in viata noastra, a aparut iubita noastra copila care acum are 3.5 ani. Doresc divortul, el desigur nu si-l doreste, dar nu din dorinta de a remedia lucrurile intre noi ca si cuplu ci datorita valorii lui de viata ca un copil trebuie sa creasca cu ambi parinti sub acelasi acoperis indiferent de relatia dintre soti. Nu, nu e vorba abuz sau de violenta fizica, nici violenta verbala (f rar) insa este vorba de injosiri, umiliri, critica dusa la extrem in toate capitolele vietii etc. Dupa multi si multe, nu e un caz solid de divort, insa numai eu stiu prin ce am trecut si care e adevarul meu, adevar pe care el il neaga si nu-si asuma nicio vina sau responsabilitate. Si eu cred mult in valorile familiei si casniciei dar nu in orice conditii. Problema e ca el se opune divortului, spune ca nu va fi de acord cu stabilirea domiciliului la mine. Nu stiu care e strategia lui pt divort, nu comunicam, si daca "comunicam" ajungem la scandaluri si contre de orgolii.Este un tata afectiv si implicat, uneori over protective si o umplede cadouri si vorbe mirifice. Chiar daca nu sunt de acord cu alintarea peste masura, este relatia lor si nu vreau sa intervin cu nimic in dezvoltarea ei naturala, insa l-am surprins de multe ori in postura de a trece peste fermitatea mea sau refuzul meu cu privire la o anumita chestie, pentru a o atrage de partea lui. Desigur are si el argumentele lui ca nu sunt o mama buna, dar nu stau sa ii le combat, oricum nu am cu cine....
in fine, sa ajungem unde ma doare pe mine: ma sperie toata lumea ca divortul poate dura si pana la 2-3 ani, ori eu nu mai pot sta atata timp cu el in casa, prima infatisare la tribunal e abia in Octombrie. Ce solutii legale am sa nu ajung sa locuiesc cu el pe toata perioada procesului, astfel incat sa nu-mi dauneze in incredintarea minorului la mine. Mentionez ca salariul imi permite sa ma intretin pe mine si copil in chirie, desigur voi cere si pensie alimentara, dar chiar daca o va refuza,ma descurc. Stam in chirie, as vrea sa plece el din apartament tocmai pentru a pastra o urma de stabilitate copilei, dar el nu vrea sa plece, si pana la urma as pleca eu, dar dupa cum spuneam nu sunt motive strong, adica violenta fizica, pentru parasirea domiciliului. Ce as putea face? Ce solutii exista?
Solutia la problema dvs este discutia cu un avocat,raspunsurile pe un forum nu sunt suficiente pt a va edifica mai ales ca pe langa specialisti o sa va raspunda si persoane care nu sunt obiective,mame abandonate sau soti furiosi.Lasand la o parte modul in care dvs sunteti bineinteles afectata personal de aceasta drama din punct de vedere jurdic situatia nu este deloc complicata.Principala problema este durata procesului,greu de aproximat ,depinde si de gradul de incarcare al instantei din orasul unde va judecati.Puteti sa parasiti domiciliul fara nici o problema tocmai pt a asigura copilului linistea necesara,acest aspect putand sa fie dovedit prin probele administrate la divort.Parasirea domiciliului conjugal este o sintagma intrata in folclorul urban,nu are nici o consecinta faptul ca plecati.Singurul lucru important este ca av angajat de dvs sa administreze in instanta probele din care sa rezulte faptul ca este imposibla continuarea casatoriei in principal prin audierea unor martori care cunosc problemele dvs.Chemati politia apeland lav 112 daca exercita violente asupra dvs,exista si varianta obtinerii unui ordin de protectie daca reusiti sa dovediti exercitarea unor violente psihice,amenintari etc.Faptul ca sotul dvs nu este de acord nu este relevant important este ca din probele administrate sa rezulte culpa .Succes.
Cereți divortul din culpa comuna fără motivare, va trebui sa dovediți ca exista motive întemeiate pt divort. Veți avea nevoie de martori, puteți proba și prin alte mijloace- inscrisuri, ce aveți.
Veți cere ca ambii părinți sa exercite autoritatea parinteasca, locuinta copilului sa fie la dvs, sa primiți beneficiul contractului de închiriere ( art 324 noul cod civil) , pensie de întreținere în natură sau în bani raportat la venitul net al părintelui.
Veți avea nevoie de asistență din partea unui avocat.
Dacă vreți sa locuiți în acea casa, nu e cazul sa va mutați.
Mutatul fără copil iese din discuție, iar mutarea cu copilul presupune și riscul ca tatal sa va ia fetita oricând in virtutea faptului ca aveți drepturi egale și nu exista o hot judecatoresca cu privire la locuinta copilului.
Pt urgente va puteti adresa instantei cu cererea pe calea ordonanței președințiale privind locuinta copilului pana la soluționarea definitiva a divortului.
Pana sa mergeți la avocat făceți-vă o lista cu ce aveți de întrebat - locuinta copil, autoritate parinteasca în comun etc.
Îl puteți chema pe sot la mediere, poate ajungeți la un acord, poate o terta persoana, specialist în aplanarea conflictelor reușește sa il convingă ca divortul câteodată reprezinta o soluție.
Stimată doamnă, eu sunt acel "nespecialist" la care se referă dl. avocat . Şi ca nespecialist, vă spun următoarele:
-nu sunteţi obligată să locuiţi cu soţul dvs. dacă nu doriţi, chiar dacă nu aţi fi în procesul de divorţ.
-din punct de vedere al divorţului, divorţul se va pronunţa, chiar dacă domnul se opune
-problema dvs. este copilul, faţă de care aveţi drepturi egale ca părinţi.Bănuiesc că nu doriţi să plecaţi fără copil, ori dacă dânsul se opune, nu aveţi cum să-l luaţi
-dacă copilul rămâne în apartament cu tata, el are argumentul/dovada că aţi abandonat copilul
-dacă domnul este atât de apropiat sufleteşte de copil, pentru copil va fi o dramă despărţirea dvs., dacă va locui numai cu dvs.
-trebuie să vă înţelegeţi cu tatăl fetiţei privind domiciliul acesteia şi exercitarea autorităţii părinteşti, care va fi , evident, comună. Fără înţelegere amiabilă, veţi avea multe probleme de acum încolo, indiferent unde stabileşte instanţa domiciliul copilului.
Da, exact de ceea ce mi-era frica. In sensul ca asa cum vreu eu sa plec cu fetita, asa va putea si el sa o ia intr-o zi de la gradi si sa nu mi-o mai dea. Voi cere ordonanta prezidentiala si atribuirea contractului de inchiriere (care acum nu exista, caci stam "la negru", insa il voi face atunci pe numele meu. Dar chiar si in conditiile astea, daca mi se acorda, cum se va proceda in continuare: ii va cere instanta sa paraseasca domiciliul, sau va trebuie sa obtin si ordin de evacuare?
Alta problema care ma ingrijoreaza este "demonstrarea/dovedirea" motivelor intemeiate de divort. Eu acum sunt sub influenta "discutiilor" cu el prin care imi repeta mereu si mereu ca eu nu am niciun motiv valid, si oridecate ori incerc sa ii dau exemple, el neaga, el spune ca nu e adevarat ca s-a intamplat asa, si practic va fi cuvantul meu impotriva cuvantului lui. Ca si martori nu am pe cine sa aduc afara e mama si fratele meu, dar ei vin doar din sustinere, nu pentru ca ar fi asistat la episoade cu adevarat concludente pentru divort. Deci ce voi pune eu pe tava? Am doar e-mailuri in care ma rugam de el sa rezovam problemele aparute in scanicie, nu am si raspunsuri, caci ele nu veneau. Dupa astfel de e-mailuri, doar lasa spiritul de cearta la o parte, si ne continuam viata ca si cum nimic nu s-a intamplat pana la .... o noua cearta, si tot asa..... si multe au fost.... Deci cum demonstrez eu ca raporturile sunt grav afectate, fara a face acolo o scena telenovelistica in care eu sa povestesc cat mi-a gresit el mie, (atentie, eu nu spun ca n-am gresit in casnicie, gen ca n-am fost gospodina pe care o visa el, ca raspundeam, ca sunt colerica etc) insa el NICIODATA nu a vrut sa rezolvam problemele impreuna, ci doar sa ma schimb eu, si apoi ....poate imi ofera si iubirea de care avem eu nevoie....
later edit:
Intre timp, am vorbit si cu avocata mea, nu-mi place sa o sun sa stau la povesti ca imi imaginez cat e de ocupata, mi-a zis ca in cazul nostru, unde exista stabilitate pentru copil si nu exista motive de violenta fizica, sau nesiguranta pentru copil, nu se cade sa cerem ordonanta prezidentiala, iar cu domiciliul, cum facem, cine pleaca, etc a zis ca mai bine vorbim la primul termen, in functie de strategia si raspunsurile lui
Cand si daca va pleca cu copilul, puteti cere atunci stabilirea locuintei copilului la dvs pe calea ordonantei presedintiale.
In cerere trebuie sa scrieti motivele care v-au determinat sa cereti divortul.. ca va certati des, ca nu picati de acord pe cele mai multe planuri, ca nu comunicati, nu va sustine, nu stiu..violenta verbala, ce motive aveti dvs, iar martori puteti pune pe oricine care nu neaparat a asistat la vreo scena , ci caruia sa ii fi povestit, care v-a vazut suparata, schimbata. etc.
Divorț
Meandi
Bună ziua,
M-ar interesa următoarea problemă : ce șanse am să divorțez dacă nu există martori, dar motivul de divorț e acela că între noi nu mai ... (vezi toată discuția)
avocatnet.ro explicăm legislația
gi-jane2, moderator
GabrielaC81, utilizator
MyBi 
mica-mihaela