art.5 din conventia europeana

La 5 martie 2007, A. a fost reţinut, fiind bănuit că a comis o sustragere. La 6 martie 2007, un judecător de instrucţie a eliberat mandat de arest pe numele lui A. pentru un termen de 15 zile. Judecătorul a conchis, în prezenţa lui A., însă în lipsa avocatului său, că el a influenţat un martor şi poate să se ascundă. În încheierea sa, judecătorul a făcut referire la o descifrare a convorbirilor telefonice efectuate de pe telefonul fix al lui A. cu martorul în cauză şi la declaraţiile a 3 lucrători operativi.
La 7 martie 2007, avocatul lui A. a solicitat judecătorului de instrucţie permisiunea să facă copii de pe descifrarea convorbirilor telefonice la care judecătorul a făcut referire în încheierea din 6 martie 2007. În aceeaşi zi, avocatul a fost informat că cererea sa nu poate fi satisfăcută deoarece dosarul, împreună cu această descifrare, au fost restituite procurorului.
La 7 martie 2007, avocatul a depus recurs la încheierea din 6 martie 2007, solicitând casarea ei şi eliberarea lui A. de sub arest pe motiv că descifrarea telefonică nu a fost discutată în şedinţă judiciară, A. nu a fost asistat de un avocat, iar declaraţiile lucrătorilor operativi nu puteau fi puse la baza arestării.
La 9 martie 2007, Curtea de Apel Chişinău examinat recursul. În şedinţă, care a început la ora 11.00 şi la care nu era prezent reclamantul, avocatul a solicitat accesul la materialele care au servit drept motiv pentru arestarea lui A. Instanţa a admis solicitarea şi a permis accesul la documente. Având acces la materiale solicitate, avocatul a constatat că este vorba de peste 100 de pagini şi că pretinsa convorbire a avut loc pe când A. se afla la odihnă în Egipt. Avocatul a solicitat permisiunea de a face copii de pe aceste documente şi amânarea examinării recursului pentru ca A. să fie adus în şedinţă şi pentru a face cunoştinţă în detaliu cu descifrarea şi declaraţiile lucrătorilor operativi. Avocatul a mai invocat că prezenţa lui A. a fost necesară pentru clarificarea circumstanţelor în care a avut loc pretinsa convorbire şi pentru a stabili cine a vorbit de la telefonul acestuia. Şedinţa a fost amânată pentru o oră, instanţa invocând că prezenţa lui A. la examinarea recursului nu este obligatorie, făcînd referire la cauza Becciev c. Moldovei. La ora 13.00 şedinţa a continuat. Avocatul a invocat că el nu a reuşit să facă cunoştinţă cu descifrarea, că nu este clar în ce circumstanţe a avut loc pretinsa convorbire, că, în orice caz, convorbirea nu putea fi dusă cu reclamantul deoarece el se afla peste hotare şi a ea avut loc până ce reclamantul a aflat despre urmărirea penală, ceea ce nu poate reprezenta o influenţare a vreunui martor. În final, avocatul a declarat că declaraţiile lucrătorilor operativi nu au fost coroborate cu alte probe.
La 9 martie 2007, ora 13.50, Curtea de Apel a pronunţat o decizie prin care a respins recursul. Ea a notat doar că convorbirea a purtată de A., deoarece în perioada respectivă cheia de la apartamentul unde se afla telefonul de la care s-a făcut sunetul o avea doar A. şi nu există date că lacătul de la apartament a fost forţat. Conţinutul acestei convorbiri nu a fost contestat, iar faptul lipsei din ţară nu a fost probat de către avocat.
Răspundeţi motivat la următoarele întrebări:
1. Este oare refuzul de a permite lui A. să asiste la şedinţa din 9 martie 2007 şi de a amâna examinarea recursului pentru un timp mai târziu conforme cu art. 5 al Convenţiei?
2. Este oare interpretarea dată de Curtea de Apel, conform căreia reclamantul urma să demonstreze lipsa sa din ţară, conformă art. 5 al Convenţiei?