Maxime - Aforisme - Cugetari

Aforismele cinicului român ....

- Nu poţi îngenunchea un popor deprins să se târâie.
- Prietenia care nu cunoaşte hotare se cheamă expansiune.
- Când vrei să te arunci pentru o femeie de pe bloc, aminteşte-ţi că n-ai aripi, ci coarne.
- Oficierea căsătoriei este o formalitate absolut necesară pentru pronunţarea divorţului.
- Al­coolism e atunci când nu vrei să bei, dar trebuie.
- Bărbaţii şi femeile sunt de acord într-o singură privinţă: n-au încredere în femei.
- Dacă munceşti din greu şi te remarci opt ore zilnic, ajungi şef şi munceşti şaisprezece ore.
- Banii pentru salariile şi pensiile mari ajung întotdeauna. Nu ajung banii pentru salariile şi pensiile mici.
- În viaţă, e loc şi pentru eroism. Totul e să te ţii departe de el.
- Avem un singur fel de a ne naşte şi milioane de feluri de a muri.
- Oglinda este lucrul care o ajută pe femeie să întârzie.
- Computerele rezolvă toate problemele pe care nu le-am avea dacă n-ar exista computerele.
- Fiecare om are dreptul să trăiască atât cât poate...
- Furtul ideilor unei persoane e plagiat, iar al mai multor persoane, cercetare ştiinţifică.
- Ne naştem uzi, goi şi flămânzi. ªi acesta e doar începutul...
- Copilăria grea nu se termină niciodată...
- Un prieten adevărat nu poate fi cumpărat, dar poate fi vândut.
- Cumpără deodată trei sticle de votcă şi n-o să te mai trimită nimeni după a doua.
- Dacă n-ar pune întrebări, co­piii n-ar afla niciodată cât de puţin ştiu părinţii.
- O ţigară scurtează viaţa cu o oră, o sticlă de votcă o scurtează cu trei, iar o zi de muncă o scurtează cu opt
- Viaţa se compune din zilele pe care le ţii minte, nu din zilele care au trecut.
- De orice fel ţi-ar fi sănătatea, ea îţi ajun­ge până la sfârşitul vieţii.
- Posibi­li­tăţile medicinii sunt nelimitate, li­mi­tate sunt doar posibilităţile pa­cienţilor.
- Burta mare nu e de la bere, e pentru bere.
- Între primul şi al doilea pahar, e destul timp ca să mai bei vreo şase...

“Întrebarea de la care porneşte Caragiale în pasajul meu favorit este: ce diferenţă se poate face între o piramidă şi o musculiţă, o efemeridă aflată lângă ea, o faptură care abia s-a nascut şi trebuie să dispară. Marimea? Nu, îi spune Caragiale interlocutorului, deşi musculiţa e cât un fir de nisip de la baza piramidei. Atunci durata, consistenţa? continuă el dialogul imaginar. Desigur, piramida rezista timp de milenii, iar musculiţa abia dacă prinde un apus de soare. Piramida e din piatră, iar musculiţa e din ce-o fi. Totuşi nici acesta nu e răspunsul corect. Iar în impasul în care trebuie să se afle interlocutorul în acest moment, cade răspunsul triumfător al scriitorului: diferenţa este viaţa. Oricât de nevolnică şi de măruntă şi de puţin vizibilă ar fi, musculiţa, spre deosebire de piramidă, trăieşte. În piramida pe care o reprezintă opera lui Caragiale, viaţa este valoarea cea mai preţioasă.”
– “În Ţara Miticilor” – Ioana Pârvulescu

Despre inteligenta

“ªahul este piatra de încercare a inteligenţei” - Goethe
“Prostia şi inteligenţa au ceva comun: capul” - Tudor Muşatescu
“Inteligenta este capacitatea cu ajutorul careia vom intelege, pana la urma, ca totul este de neinteles” - Maurice Maeterlinck
“Inteligenta trebuie sa dea viata actiunii; fara ea, actiunea e zadarnica” - Roger du Gard
“Intelepciunea este a batranilor, dar inima unui copil este pura” - Proverb Indian
”Oamenii normali invata din propriile greseli; oamenii destepti invata din greselile altora”.
”Oamenii inteligenti sunt la fel pretutindeni” - Jerome K. Jerome
”O idee incepe prin a fi un paradox, continua prin a fi o banalitate si sfarseste prin a fi o prejudecata” - Grigore Moisil
”Desteptii sunt destepti nu pentru ca s-au nascut asa, ci pentru ca au invatat sa invete” - Tudor Octavian
”Concluzia este momentul cand te-ai plictisit sa mai gandesti”.
”Numai in imperfectiune se poate invata” - Emil Cioran

Cand un popor s-a saturat de bine, nu mai e nimic de facut. Bunastarea naste mai degraba revolutii decat mizeria. - Emil Cioran

“Lasitatile unor oameni intrec orice limita si desfind orice comentariu. Noroc ca m-am obisnuit cu aceasta specie de oameni; reactiunile lor nu-mi mai fac nicio impresie.”
Emil Cioran