Este Facultatea de drept una spre care ar trebui să mă îndrept?

Nuuuu .... nu e nevoie de bani, asa e! E nevoie de foarte multi bani, dragul meu. Treaba cu munca, studiul si increderea nu au nici o legatura cu sansa de a intra in barou sau la INM. Sa te faci notar e oricum de neatins. Consilier juridic nu merita sa fii pentru ca nu te angajeaza nimeni dat fiindca trebuie sa-ti plateasca taxele ca la orice salariat. Daca te angajeaza, iti ofera 1500-2000 Lei (vorbesc de ziua de azi). Daca nu ai bani si relatii si parinti/neamuri in domeniu, e o lupta care nu merita dusa. Ti-as putea spune ca eu am dus lupta asta. Nu am cum sa-ti arat si ce "urme" a lasat atat in viata personala cat si in cea profesionala ... Trebuie sa fii un om foarte puternic ...
Daca iti place domeniul, mergi si studiaza ceva la ASE care sa te apropie cat mai mult de domeniul audit/consultanta; dezvolta-ti abilitatile in ceea ce priveste limbile straine, invata o limba rara, fa un master in drept comercial sau dreptul afacerilor ... Astea sunt doar sugestii. Vezi unde te duce viata.
All in all, nu recomand daca nu ai parinti avocati/magistrati sau in sistem si vreo 2 apartamente a caror valoare sa o pui la bataie.

Sunt convins ca exista si avocati cu parinti in domeniul juridic sau cu multi bani, insa majoritatea sunt tineri care au invatat, au muncit si au reusit fara bani sau relatii.
La INM, atata timp cat iei examenul de admitere si ulterior de definitivat, nu se pune problema sa nu fii repartizat pe un post de procuror / judecator...e adevarat ca poate fi oriunde in tara.
Ca si notar este intr-adevar ceva extrem de greu de realizat, avand in vedere ca vorbim despre o casta inchisa.

Asadar, mult succes orice ai hotari!

As vrea sa ii cunosc pe avocatii aceia tineri care fac parte din majoritate; mie la interviu mi-au venit numai loaze cu pretentii financiare de CEO; carte nu stiau, maniere nu aveau, cultura lipsea cu desavarsire si mutilau dramatic limba romana; am intervievat in jur de 50 de persoane pana in 35 de ani si vreo 20, peste; unul sigur a venit cu un CV civilizat, redactat in lb. engleza conform regulilor generale de redactare a unui astfel de document; mi-a cerut 2000 E, i-am dat 1800 E fiindca atat era bugetul; ii merita. In rest, nenorocire! Nu au habar de o limba straina, nu ii duce capul, nu au logica si nici bun simt ... Si eu n-am fost un recrutor standard care sa puna intrebari din alea stupide. Imi formam o echipa si-mi doream o comunicare libera si fluida cu viitorii mei colegi, subalterni. No way, Jose! Al doilea pe care l-am ales, sta de frica ... nu cumva sa nu mai aiba bani sa-si cumpere haine de la P & C; e mediocru, plin de el, se balbaie si nu stie lb. engleza decat la nivelul unui copil de clasa a VI-a (tot mediocru). Il tin ca e un bun executant, e ascultator si de frica, face orice ii spun; n-are initiativa si-mi trimite spre aprobare si cererile de amanare ... Amandoi "alesii" au parinti avocati/magistrati ...
In avocatura acum nu mai merge cu cabinet in apartament de bloc. Ori faci meserie intr-o mare firma unde poti si sa inveti meserie dar tot sterg unii cu tine pe jos multa vreme pana iti "castigi" un loc "safe", ori te duci in-house si, practic, esti avocat doar fiindca tai factura, altfel, statutul tau fiind de CJ. Dn punctul meu de vedere, experienta in-house e mult mai bogata si te implineste profesional mult mai mult; inveti business-ul din interior ... e fain! Ca avocat, revin, daca nu ai sansa unei firme de avocatura bune (nu gen M***t & damele de companie), tragi mata de coada, cum se zice, fiindca nu poti evolua mult peste nivelul de Registrul Comertului/Contracte de Inchiriere/Divorturi/Partaje/Granituiri.
Cam asta e cu tinerii avocati ... Trist ...