Ce se poate face - mutare minora la domiciliul prietenului

D-ta locuieşti şi te gospodăreşti singur sau locuieşti cu părinţii?
Dorinţa ta de a te îngriji de fiinţa iubită, ea fiind minoră, este utopică, fiindcă:
-ea e minoră şi putea avea unele probleme penale
-nu ai mijloace proprii de intreţinere, cel puţin deocamdată părinţii tăi ar trebui să vă întreţină, ceea ce nu cred că le convine
- ca să ai venit suficient, ar trebui să nu-ţi mai continui studiile, pentru a putea muncii cu normă întreagă
-domnişoara mai are de terminat liceul, bineînţeles, dacă doreşte, deci nu poate realiza venit cel puţin 2 ani
-nu ai garanţia că domnişoara n-o va considera "bolnavă psihic" pe mama ta chiar

Daca prietena dv. are dificultati acasa, poate depune o sesizare la Protectia copilului, poate suna la numarul dedicat copilului.
Pastile de cap iau si eu, nu cunosc exact care este starea mamei si nu pare sa aveti date concrete, certe, sa stiti concret de ce sufera sau cum se manifesta.
Ca ii e greu acasa, inteleg, e adolescenta si e normal sa aiba diferende cu parintii. Daca trec de o stare normala de contradictorialitate nu cunosc si nu am date din cele ce spuneti sa determin asta.
Din ce relatati pare doar ca exista argumente grave dar insuficient documentate pentru a incuraja un minor sa plece de acasa; din pacate, asta dovedeste lipsa de responsabilitate, superficialitate si nu creeaza o imagine realista. Par exagerari.
Nu inteleg de ce anume considerati ca trebuie sa o intretineti, parca suntem in Evul Mediu, prietena nu poate munci?
Parerea mea este sa va concentrati spre un plan realist, fezabil, cu calcule de intretinere, de scoala, de timpi de munca si repaos, de viitor. Realist, concret, discutand si cu parintii ambilor poate, discutand cu consilierul scolii, faceti ceva sa iesiti din acest cerc vicios de incurajare a starii proaste a prietenei.

In primul rand eu mereu am incurajat-o sa aiba o relatie buna cu ai ei. Eu in 2 luni ma angajez. Ai mei sunt dispusi sa ma ajute la intretinere. Nu stiu exact ce boala are pentru ca imi era jena sa o intreb. Dar am asistat si eu la cateva "crize" si pur si simplu isi varsa nervii pe fiica ei, zbiara la propriu, a facut-o curva, mereu cand e scandal din nimic ii zice ca ea e un stres pentru ea si de astea. Si nu ca ea ar face ceva, ci pur si simplu ,are nervi pe altcineva... stiu ca ia xanax mama ei. Are stari foarte bipolarice, in 5 minute zice ceva apoi se contrazice si tot asa.
In al doilea rand,ce treaba penala ar fii? Repet, eu nu caut sa o aduc la mine,caut sa stiu ,sa fiu informat,daca cumva situatia ajunge la extrem sa stiu ce avem de facut.

Domnule, chiar nu stiu ce detalii va mai pot da in situatia in care nu cunosc detalii ale situatiei dv.
Xanax sau antidepresivele sunt, acum, o moda. Criza, asa cum o numiti dv., nu imi pare mai mult decat o iesire nervoasa. E anormal, dar se poate rezolva asa cum v-am spus mai sus. Nu am a adauga alte solutii aceleiasi probleme.
Stari bipolare... e multa psihologie de mancat pana acolo.

Pe de alta parte, vad ca, desi ati participat la crize ale familiei prietenei, va e jena sa o intrebati ceva absolut normal: ce are mama ta?
Poate ca nu va cunosteti suficient de bine si poate ca este mai bine asa. Ea e minora si este in raspunderea mamei sale, asa cum e aceasta. Nu ii place, trebuie sa faca demersuri legale, ea, fiica, nu prietenii sau vecinii.
POate fi crescuta de bunica, de matusa, de tata etc. Nu de prieteni, cunostinte si colegi.

Nici ea nu stie ce are maicasa,pentru ca am vb cu ea si zice masa ca tot are depresie ,dar coportamentul e bipolar. E clar ca eu nu pot face nimic,ci doar ea...tocmai de aia am pus intrebarea,ce se poate face daca situatia este dusa la extrem ? Pur si simplu,pleaca de acasa,nu neaparat la mine,ci oriunde vrea ea.... o poate forta sa se intoarca acasa?