Nu-ti plange de mila niciodata,
Ridica-te si mergi pe calea dreapta.
Nu aspira la jumatatea nimanui
Eu,zic... ca fiecare-si are rostu lui.
Am intalnit aici in virtual,
Atatea " plangeri "de siguratate...
Si cer cu totii ca-ntr-un ritual
Sa se combine mai ceva ca hotii....
Eu...cred ca jumatatea ta...
Nu sta ascunsa dupa sticla....
Exista poate undeva....
Pe bulevard...la o adica....=D>=D>=D>
Sau...poate si la "una mica" ....:coffee:
Nu ...chat...ori web.... mereu on-line
Ci Tu cu El...ori..El..cu Tine...
Asa cred eu...ca-i cel mai bine.:">
Si ca sa fie si mai bine
Testeaza inainte cine
Va merita...sa stai intinsa...
Fiindca esti...doamna distinsa !:)
Aceasta este deci...morala...
Fidelitatea si "scorneala"...
Orice divort inseamna vina
Temeiul este o pricina.
Sa nu mai dam intaietate
Doar la infidelitate !
Se pot uni si cu "pacate"
De toate apele spalate.
Chiar si la batranete
Unii isi cauta consoarte....
De ce si cum...inebunesc...???
Eu cred c-aceasta nebunie
Este doar simpla frenezie,
Sa fie-n pas cu moda noua
Si sa probeze tot ce "ploua"
Asa cred unii ca traiesc...
Spunand un simplu:_Te iubesc !
Inamorati se tavalesc
O noapte doua...
Poate noua....
Si-apoi se parasesc....
Ce are ea in plus ca mine ????
Orice ar face e mai bine ????
Femeia-i cea care "agata"
Si cauta mereu sa placa....
Daca ar fi seriozitate,
Putin bun simt ...si celelalte....
Nu ar mai fi divorturi multe
Si consecinte deocheate.
Eu,sunt femeie....si condamn
Femeia care se preteaza
Sa ia barbatul cel suprem
Dintr-o familie cu baza.
Fidelitatea e pe faza.
Femeia ce se-mbraca-n sort,
Si sta , docila, in bucatarie,
Gatind fara-ncetare, ca s-i fie
Pe plac mereu la al ei sot,
Uita ,din cand in cand, sa se gateasca,
Ea insasi , si sa redevina,
Acea femeie cu fata ingereasca,
Sa se transforme brusc, din gospodina,,
Intr-o femeie gata sa iubeasca...
Si anii trec, copiii vor mai multe,
El, cere de la ea , cat ea nu poate,
Uitand, ca uneori, macar s-o mai sarute,
Si s-o alinte-n miez de noapte,
Macar sa o mai amageasca-n soapte...
Si ani mai trec..in parul ei, apar
Precum intrusii, fire albe, argintii,
Si-ncet, incet, din ochii ei dispar,
Acele limpezimi de ape vii...
Si spatele-i, odata drept , si vrednic,
De-atat carat, parca s-a mai adus
Si ea se duce-n vizita la medic,
C-altundeva, nu are timp de dus..
Simtind ca tineretea ei e la apus,
Se-ntreba de-ar mai vrea sa se mai nasca..
Dar totusi, ea mai vrea doar sa-si traiasca,
Destinul harazit de cel de sus...
Alaturi de cel predestinat,
Acel mosneag, ce-a fost candva barbat..