Dezmostenire

Dezmostenirea e posibila numai dacă persoana exclusă de la moştenire a săvârşit, cu intenţie, infracţiuni împotriva celui care lasă moştenirea. Este vorba despre fapte grave de violenţă sau fapte care au avut ca urmare moartea victimei ş.a.), fiecare atrag după sine nedemnitatea de a moşteni. Dar cum poate fi demonstrată aceasta pentru ca dezmoştenirea să fie posibilă?
Nedemnitatea de drept poate fi constatată la cererea oricărei persoane interesate sau din oficiu, de către instanţa de judecată ori de către notarul public, pe baza hotărârii judecătoreşti din care rezultă nedemnitatea. În final, persoana declarată nedemnă de a moşteni este exclusă atât de la moştenirea legală, cât şi de la cea testamentară, fiind o sancţiune dată de către legiuitor tuturor persoanelor care au manifestat o atitudine contrară legii şi bunelor moravuri faţă de defunct.

Alte motive pentru dezmoştenire

Tot nedemnă de a moşteni este considerată şi persoana condamnată penal pentru săvârşirea infracţiunii cu intenţie de a-l ucide pe cel care lasă moştenirea sau pe o altă persoană care ar avea drepturi succesorale, cel care a încercat, cu rea-credinţă, să înlăture prin diverse mijloace testamentul defunctului sau l-a împiedicat pe defunct, prin diverse mijloace, să aducă modificări testamentului acestuia.
Dacă, în urma dezmoştenirii, o persoană este înlăturată total de la moştenire, cota ce i s-ar fi cuvenit se atribuie moştenitorilor cu care ar fi venit în concurs.

Nu poate. Copiii sunt mostenitori rezervatari. Legea le da dreptul la rezerva succesorala (acea parte din masa succesorala, la care un mostenitor are dreptul, impotriva vointei dispunatorului, manifestata prin donatii sau testamente)
Rezerva succesorala este jumatate din cota legala, adica 1/8. Astfel, indiferent ce acte ar face tatal si cum ar dispune, nu poate incalca aceasta cota de 1/8 a fiului.
Fiul poate fi dezmostenit, daca instanta constata ca este nedemn. Conform art.958 Cod civil,
1) Este de drept nedemnă de a moşteni:
a) persoana condamnată penal pentru săvârşirea unei infracţiuni cu intenţia de a-l ucide pe cel care lasă moştenirea;
b) persoana condamnată penal pentru săvârşirea, înainte de deschiderea moştenirii, a unei infracţiuni cu intenţia de a-l ucide pe un alt succesibil care, dacă moştenirea ar fi fost deschisă la data săvârşirii faptei, ar fi înlăturat sau ar fi restrâns vocaţia la moştenire a făptuitorului.
(2) În cazul în care condamnarea pentru faptele menţionate la alin. (1) este împiedicată prin decesul autorului faptei, prin amnistie sau prin prescripţia răspunderii penale, nedemnitatea operează dacă acele fapte au fost constatate printr-o hotărâre judecătorească civilă definitivă.
(3) Nedemnitatea de drept poate fi constatată oricând, la cererea oricărei persoane interesate sau din oficiu de către instanţa de judecată ori de către notarul public, pe baza hotărârii judecătoreşti din care rezultă nedemnitatea.