Pot sa donez cota mea indiviza fara iesirea din indiviziune ?

Cota-parte din dreptul de proprietate, odata individualizata, poate fi instrainata.

Nu este necesara sistarea starii de indiviziune prin imparteala.

Va trebuie insa, cadastru si intabulare.

Va puteti adresa unui notar public, pentru a opera transferul dreptului de proprietate, fara a opera un act de partaj voluntar.

Totusi, trebuie sa individualizati lotul pe care il transmiteti.

Individualizarea se poate face prin precizarea vecinatatilor.

Da. Puteți să faceți ceea ce vreți să faceți.
Și nu este nevoie de individualizare dacă ceea ce doriți să donați este ceea ce aveți acum, adică o cota-parte ideală (50%) din dreptul de proprietate asupra întregului teren, și nu un anume lot.

Întrebarea ar fi: oare știți ce faceți?
Fiindcă eu nu prea înțeleg ... mișcarea. Aparent există un motiv: cel creionat mai sus de dvs. Însă, pe acesta l-aș vedea rezolvat altfel: mai simplu și mai ieftin - bunăoară cu o procură de administrare. În vreme ce, pentru ceea ce vreți să faceți văd un risc în viitor. Dacă l-ați cântărit și vi-l asumați, este una... Dacă nu-l vedeți ori îl ignorați, este cu totul altceva. Depinde și de relațiile dintre părți.

Nicoleta Cristina Romascanu a scris:

Întrebarea ar fi: oare știți ce faceți?
Fiindcă eu nu prea înțeleg ... mișcarea. Aparent există un motiv: cel creionat mai sus de dvs. Însă, pe acesta l-aș vedea rezolvat altfel: mai simplu și mai ieftin - bunăoară cu o procură de administrare. În vreme ce, pentru ceea ce vreți să faceți văd un risc în viitor. Dacă l-ați cântărit și vi-l asumați, este una... Dacă nu-l vedeți ori îl ignorați, este cu totul altceva. Depinde și de relațiile dintre părți.

Buna seara,
Multumesc pentru toate raspunsurile primite.
Nu ignor riscurile, incerc sa rezolv o problema de familie, legal si cu costuri cat mai mici.
Mama mea nu mai este tanara. De aceea m-am gandit ca, atunci cand nu va mai putea lucra, o parte din banii ce ii vor fi necesari pentru completarea veniturilor ar putea proveni din vanzarea terenului. Terenul este o mostenire de la tatal nostru comun, iar mama a muncit si munceste mult pe acest teren. si in opinia noastra este indreptatita sa se bucure de o parte din el.
Am convenit cu sora mea ca, atunci cand mama nu va mai vrea, sau nu va mai putea lucra, vom vinde terenul si fiecare va face ce doreste cu banii obtinuti din vanzare.
Cu scopul evitarii unor discutii si tensiuni intre mine si unii membrii ai familiei pe care urmeaza sa mi-o intemeiez, (care nu prea inteleg nevoile varstnicilor din Romania), doresc sa fac toate demersurile inainte de casatoria mea.
Din raspunsul dumneavoastra am inteles ca nu trebuie sa dezmembram terenul ( adica nu mai este nevoie de cadastru si intabulare pentru 2 loturi separate) si ca practic trebuie mers la notariat pentru actul de donatie, corect ?
Trebuie sa ne prezentam toti trei ?
Imi cer scuze, dar incerc sa gasesc cea mai ieftina varianta.

Cu stima

RusRIM a scris:

Din raspunsul dumneavoastra am inteles ca nu trebuie sa dezmembram terenul ( adica nu mai este nevoie de cadastru si intabulare pentru 2 loturi separate) ...

Nu, nu trebuie. Ar putea fi folositor în anumite circumstanțe. Între ... musai (= neapărat) și util este o diferență de nuanță.

Varianta 1:
Puteți să-i dăruiți mamei dvs. cota dvs. de 50% din teren. Și mama dvs. va rămâne în indiviziune cu sora dvs. (așa cum sunteți și dvs. acum). Iar ele vor putea să facă un partaj în viitor.
Varianta 2:
Sau puteți să faceți dvs. anterior un partaj cu sora dvs. (și fiecare dintre dvs. devine proprietar exclusiv asupra unui anume lot) și apoi să-i dăruiți mamei dvs. lotul ce v-a revenit dvs. în urma partajului. (mama rămâne proprietar exclusiv asupra a ceea ce i-ați dat).

Numai că, dvs. ați început prin a ne spune (implicit - citesc printre rânduri) că varianta 2 ar putea micșora valoarea terenului (citez: „...pentru a minimiza costurile și a păstra valoarea terenului dorim să...”).
De aceea am zis: „Puteți să faceți ceea ce vreți să faceți”. (= „să-i dau mamei cota mea de 50% din teren”). Este una dintre variante. Pe care o rezolvați la notar între dvs. și mama. (nu este necesar acordul surorii pentru a vă înstrăina/dona cota dvs. parte)

O fi bine? Asta-i întrebarea. (varianta 1, varianta 2 sau ... varianta 3 pe care n-o vedeți încă?)

Căci, vedeți dvs., o problemă de drept nu este chiar ca... teorema pentru un matematician.
În drept, dacă ai făcut abstacție de elementele din viața lui Gheorghe versus viața lui Vasile, răspunsul poate să iasă ... pe arătură (că tot vorbim noi aici de un teren) Un singur amănunt de viață poate schimba un răspuns din adevărat (pentru Gheorghe) în fals (pentru Vasile), cu o uluitoare rapiditate.

Iată cu ce ați început dvs. Citez: „Împreună cu sora mea vitregă după tată....”

Deci, sora dvs. nu este fiica mamei dvs. Am înțeles bine?
Hmm.
Vă rog să nu mă înțelegeți greșit. Și eu am mamă. Căci nici eu nu-s de generație spontanee. Dar nu pot să iau viața mea ca unitate de măsură și vă spun: da, așa e! ce am vorbit eu cu fratele meu, bătut în cuie rămâne. Profesional, trebuie să vă întreb (oricât de aiurea v-ar suna): Sunteți sigur că dvs. și sora dvs. aveți „aceleași file de agendă”/urmăriți același scop?
Căci există riscul ca ajutorul pe care dvs. îl vedeți acum ca fiind pentru mama dvs. să iasă în viitor ... pentru cine s-a nimerit.